Neîngrijită şi aproape sălbăticită, Grădina Botanică din Craiova poate că nu ar fi stârnit nici acum mila autorităţilor locale dacă municipiul nu ar fi fost implicat în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Răscolind prin documente vechi şi parcurgând pagini întregi cu referiri, dintre care unele cu un conţinut pur ştiinţific, nu ai cum să nu remarci destinul palpitant pe care l-a avut această grădină publică, unică în felul ei.
Marele profesor Alexandru Buia, de numele căruia se leagă în primul rând existenţa Facultăţii de Agricultură din Craiova, şi-a dorit o bază de cercetare pentru studenţii săi. Proiectul s-a dovedit a fi unul vizionar şi, ca dintr-o sămânţă, avea să se dezvolte Grădina Botanică din Craiova. Autorităţile locale au oferit un parc întreg, iar botaniştii din ţară s-au întâlnit să-i alcătuiască planurile. Pe cele 17 hectare se imaginase o grădină spectaculoasă, cu un deviz de 10,3 milioane de lei care a speriat însă Ministerul Agriculturii de la acea vreme, de unde marele profesor obţinuse promisiunea unei finanţări.
Cum ar fi putut să arate Grădina Botanică din Craiova dacă i se acordau acei bani, nu putem decât să ne imaginăm. Cert este că, din cei 3,4 milioane de lei oferiţi, o sumă colosală pentru acel timp, s-a realizat o grădină ce rivaliza cu prototipurile din cărţile de specialitate. S-au creat lacuri, s-au amenajat văi, dealuri şi munţi şi s-a adus vegetaţie. O rigoare ştiinţifică domnea în toate şi locul spunea o singură poveste: a plantelor.
Grădina Botanică din Craiova a luat ființă în anul 1952 şi este legată pentru totdeauna de numele prof. univ. dr. Alexandru Buia, sub coordonarea științifică a căruia a fost ridicată. Pe atunci, renumitul profesor era titularul disciplinei de Botanică și șef al catedrei fostului Institut Agronomic din Craiova și a gândit o grădină care să fie o bază de cercetare pentru profesorii și studenții de la facultățile de Agronomie și Horticultură și, totodată, să fie și un loc de „recreere și educare pentru frumos a marelui public” („Dezvoltarea învățământului superior agronomic în Oltenia”, Craiova, 1981). S-a cerut aprobarea Ministerului Agriculturii și sprijinul consiliilor, popular orășenesc și regional Craiova. Ultimul a reacţionat rapid şi a repartizat fostul parc „7 Noiembrie” din oraş, cu o suprafață totală de 17 hectare pentru amplasarea grădinii.
Construită cu 3,4 milioane de euro de la Ministerul Agriculturii
Perseverenţa profesorului Alexandru Buia a convins şi ministerul care, în cele din urmă, i-a dat şi el aprobarea de principiu. Cum terenul fusese repartizat, s-a trecut la întocmirea temei de proiectare și organizare a Grădinii Botanice. O comisie formată din cadre didactice de specialitate și botaniști recunoscuți din alte centre universitare din țară a pus pe hârtie tot ceea ce ar fi trebuit să se găsească într-o grădină botanică. Ideile lor ştiinţifice au fost trimise Institutului de Proiectări București, care a realizat schița și a calculat valoarea construcției. A reieșit un deviz general de 10.345.000 de lei. S-a considerat însă că valoarea este prea mare și a fost redus de mai multe ori până s-a ajuns la suma de 3.450.000 de lei. Ministerul Agriculturii a avizat, în cele din urmă, această sumă.
Lucrările s-au întins pe doi ani
Construcția a început în același an, 1962, și s-a întins pe doi ani. Lucrările s-au făcut eșalonat și s-a realizat întâi centrala termică cu coș de fum și racord de gaze, apoi cele patru sere cu o suprafață de 730 de metri pătrați care trebuiau încălzite pe timp de iarnă. Demn de notat este faptul că serele, pe care le avem şi astăzi, au avut de la bun început toate utilitățile asigurate: racord electric, canalizare, alimentare cu apă și rețele termice.
Ulterior, din fonduri ocazionale aprobate de Ministerul Agriculturii, s-au mai executat casa pompelor, camera de captat izvoare, casa castel de apă de 130 de meri cubi, instalația de udare. S-au amenajat lacurile și intrarea principală. În anul 1970, din fonduri puse la dispoziție de Consiliul Municipal Craiova, s-au betonat aleile, s-au făcut împrejmuirea completă a grădinii și s-a asigurat iluminatul pe timp de noapte.
Trei lacuri şi şase sectoare de plante
Fostul parc „7 Noiembrie” era traversat în lung de un pârâiaș care pornea de la Fântâna Jianu și era alimentat de mai multe izvoare. S-a hotărât atunci ca, pe traseul acestuia, să se amenajeze trei lacuri şi acestea au fost realizate.
Dar geniul profesorului Alexandru Buia avea să-şi pună amprenta asupra corpului exterior al grădinii. Fiecare petic de pământ a fost folosit într-un scop anume. Întreaga suprafață a Grădinii Botanice a fost amenajată pe șase sectoare, gândite şi aranjate astfel încât să ai ocazia să te plimbi într-un veritabil univers al plantelor. Şi ceea ce mai important, tot ceea ce ţi se aşternea la picioare era documentat ştiinţific şi trecut prin filtrul şi rigoarea profesorului Alexandru Buia. 
O lume a florilor
Sectorul „Sistematica plantelor” se întindea, ca și acum, pe 3,5 hectare și cuprindea plante aranjate în ordine filogenetică, adică grupate pe genuri, familii, ramuri și clase. Colecția acestui sector s-a îmbogățit continuu astfel încât, în anul 1979, număra peste 1.300 de specii de ferigi, gimnosperme și angiosperme.
Pe alte 3,5 hectare se afla sectorul „Ornamental-Pepinieră”, în colecție aflându-se specii floricole anuale, bienale, perene și bulboase. Florile erau rulate în toată perioada de vegetație și se crea, se spune, o adevărată armonie de culori și de forme care delectau și încântau privirea. De asemenea, se aflau soiuri de trandafiri, arbori, arbuști ornamentali şi liane. Pepiniera era locul unde se producea material ornamental dendrologic (arbori, arbuști, subarbuști, liane), unde se aclimatizau plante lemnoase de alte origini care apoi ornamentau locuri anume din Grădina Botanică, precum și spațiile verzi ale Universității. Şi asta pentru că locul respira viaţă, iar cercetarea ştiinţifică încă se făcea aşa cum îşi dorea profesorul Alexandru Buia.
Până şi muntele Parâng a fost creat
În sectorul „Provinciile floristice ale globului” se găseau provincii floristice din diferite regiuni ale globului: mediteraneană, caucaziană, chino-japoneză, nord-americană, deșerturile din America Centrală și Australia.
La „Plante cultivate” se aflau colecțiile de plante cerealiere, soiurile de viță-de-vie, specii și soiuri de pomi fructiferi, plante oleaginoase, textile, medicinale, toxice, tanate și aromatice.
Sectorul „Fitogeografia Olteniei”, care se afla chiar la intrarea principală de la Fântâna Jianu, a fost mult timp un punct spectaculos al grădinii. A fost gândit să fie reprezentat ca o hartă în miniatură a vegetaţiei din Oltenia. Profesorul Alexandru Buia şi-a imaginat să redea până şi munţii şi dealurile, iar aceste idei chiar au fost create. Terenul a fost modelat până la o înălțime maximă de 30 de metri şi acolo s-a imaginat muntele Parâng. Pe teren au fost reprezentate, pe rând, pădurile de cer și de gârniță, de fag și molid. Coborând spre deal, pădurea de mojdrean și cărpiniță, apoi aninișurile. Zăvoaiele de sălcii și plopi coborau scara vegetaţiei spre Lunca Jiului.
Colecţiile de plante presate, donaţii de suflet
După dispariţia marelui profesor Alexandru Buia, care îşi lăsa o părticică din suflet în răsadurile trasate pe terenul unui fost parc municipal, Grădina Botanică a primit şi colecţia sa particulară de plante presate. În îndelungata carieră didactică, reuşise să gloseze nu mai puţin de 20.000 de plante pe care familia acestuia le-a donat pe toate Grădinii Botanice. Herbarul îi poartă numele marelui profesor şi este păstrat şi acum. Ca un omagiu adus ctitorului, botanistul Alexandru Borza a donat şi el un herbar Grădinii.
Crâmpeie din tinereţea fabuloasă a Grădinii Botanice din Craiova se mai păstrează acum şi în catalogul de seminţe proprii, cel pe care profesorul Alexandru Buia s-a îngrijit să-l editeze în fiecare an de la înfiinţare. Colecţia de seminţele recoltate din diferitele sectoare ale grădinii ajunsese să fie expediată la peste 400 de instituţii similare din ţară şi din străinătate. Asta însemna tot atâtea locuri în care se vorbea la superlativ, recunoscându-i-se valoarea ştiinţifică, de Grădina Botanică din Craiova.
