Spania trăieşte momente dramatice. La toate derivele independentiştilor aflaţi la putere, în Catalonia, guvernul central de la Madrid a decis suspendarea autonomiei regiunii şi administrarea directă. Șeful guvernului catalan, Carles Puigdemont, s-a poziţionat în afara legii, asumându-şi riscul unei confruntări directe cu Madridul, care poate bascula în violenţe. Vineri, 27 octombrie a.c., Senatul spaniol va valida, cu siguranţă, decizi şefului guvernului, conservatorul Mariano Rajoy, care are de partea sa în Senat, alături de propriii parlamentari, socialiştii PSOE, centriştii de la Ciudadanos. Liderul PP a tergiversat lucrurile, propunând guvernului catalan să anunţe, deîndată, organizarea de alegeri anticipate în regiune. De acum, orice dialog cu Carles Puigdemont nu mai are sens, atâta vreme cât referendumul la autodeterminare, ilegal, din 1 octombrie, este încă luat în considerare. Carles Puigdemont ştie că administrarea directă a Cataloniei, de către Madrid, va suda câmpul independentiştilor. Referendumul organizat de el, contrar Constituţiei din 1978 – masiv votată de catalani – a împărţit regiunea. În momentul reuniunii Senatului, se anticipează că Puigdemont va convoca parlamentul regional şi, în replică, la art. 155 din Constituţie va proclama independenţa. Strategie bănuită. Parlamentul catalan nu s-a mai reunit de multă vreme, pentru că majoritatea refuză să răspundă opoziţiei. Televiziunea publică TV3 practică o propagandă independentistă deşănţată, simplă şi mincinoasă. O retorică a victimizării, de o manieră grotescă, conform căreia Catalonia este ameninţată cu întoarcerea la dictatura franchistă. Și nu e cazul. Va trece sub control. Independentiştii vând iluzii şi sunt vinovaţi de starea de lucruri actuală, ei preferând o politică vătămătoare interesului naţional. Fiindcă dezmembrarea unui stat precum Spania ar putea fi începutul destrămării Europei într-un moment în care mari puteri economice şi politice, precum China, SUA, India, se întăresc progresiv ca state naţiune.
