Dr. Lucian Ioncică: „Este necesar un Program naţional de screening pentru bolile pulmonare”

Bolile pulmonare ucid în fiecare an peste patru milioane de oameni, ocupând astfel unul din primele locuri în ceea ce priveşte mortalitatea, incidenţa, prevalenţa şi costurile. Multe din aceste afecţiuni pot fi însă prevenite sau măcar controlate dacă sunt detectate din timp. În aceste condiţii, având în vedere şi statistica îngrijorătoare de la nivelul judeţului Dolj, dr. Lucian Ioncică, şeful Compartimentului de Endoscopie Bronşică de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş” din Craiova, atrage atenţia că ar fi nevoie de o prevenţie mai bună. Într-un interviu acordat cotidianului „Cuvântul Libertăţii”, medicul pneumolog a subliniat că este foarte importantă implementarea unui Program naţional de screening prin care bolile pulmonare să fie diagnosticate la timp.      

–  Domnule doctor Lucian Ioncică, se vorbeşte destul de des, în ultimul timp, despre o creştere a numărului de cazuri diagnosticate cu afecţiuni pulmonare precum cancerul bronhopulmonar sau bolile pulmonare obstructive cronice. Care sunt cele mai grave boli pe care le diagnosticaţi şi trataţi în cadrul compartimentului de endoscopie bronşică?

–  Aici avem posibilitate de diagnostic al cancerului bronhopulmonar. Tot ce se cheamă pneumopatii şi pneumonii, ce are răsunet pulmonar, fie că sunt pneumonii interstiţiale sau TBC, BPOC şi astm. Asta tratăm noi, în mare. Acest serviciu a fost creat în 1996. De atunci este înfiinţat, de mine, iar cuplajul s-a făcut între reţea şi universitate. Acest cabinet a devenit ulterior compartiment prin aprobarea pe care a dat-o ministrul Sănătăţii, în 2009. Modelul este luat după cel de la Iaşi şi permite să punem diagnostic de cancer bronho-pulmonar. De obicei, pacientul cu cancer ajunge la noi după ce, la un moment dat, a scuipat sânge. Acesta este primul semn care îl pune pe gânduri. Este primul lucru la care pacientul reacţionează. În rest, poţi să-i spui orice: că a mai slăbit, că tuşeşte de trei luni… Degeaba. Doar în momentul în care a scuipat sânge pune mâna pe telefon şi sună la medic. Hemoptizia poate fi un semn de cancer bronhopulmonar şi trebuie investigat. Are 40-45 de ani, este fumător, a mai avut şi un trecut, să zicem a avut tuberculoză în antecedente, trebuie verificat. Pe de altă parte, poate să vină doar cu durere: tuşeşte şi are o durere în spate. Poate să fie deja o metastază. Pacientul poate veni într-o fază avansată a bolii. Două lucruri certifică în acest moment diagnosticul de cancer bronhopulmonar: tomografie computerizată toraco-pulmonară, sau în altă parte, şi examenul endoscopic sau bronhoscopic cu biopsie, cu prelevat.           

–  Câţi pacienţi cu afecţiuni ale plămânilor trec pragul Spitalului „Victor Babeş”?

– Pe cele două secţii sunt peste 2.000 de internări pe an. Toate sindroamele obstructive şi bronşitice sunt pe un trend ascendent, vorbim aici inclusiv de BPOC şi pneumonii. Dacă vorbim de TBC, Doljul a fost tot timpul pe unul din primele locuri, în ceea ce priveşte incidenţa şi morbiditatea. Este greu s-o controlezi, pentru că pacienţii se simt bine după primele trei luni de tratament, dar abandonează. De aici pleacă complicaţiile, de la abandonul terapeutic. Tuberculoza este boală cronică din cauza faptului că ea se duce pe şase luni ca tratament şi diferă faza de atac de trei luni faţă de faza de consolidare. În intervalul acesta de trei luni el se poate simţi bine pentru că ia foarte multe pastile, cam 15-16 odată. Când vede că este bine din punct de vedere radiologic, nu mai are simptom, exact atunci renunţă. Mai intervine şi multidrogrezistenţa.   

– În ultimii ani s-au făcut, totuşi, paşi importanţi în prevenţie, mai ales în ceea ce priveşte bolile pulmonare obstructive cronice…

– Se fac spirometrii şi la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş”.  Trebuie ţinut cont şi de trecutul medical, având nişte antecendente chiar de TBC, infecţii respiratorii repetate. Trebuie ţinut cont de mediul în care persoana  respectivă lucrează, de noxe şi de tutun, de vârstă – în jur de 40 de ani apare cel mai frecvent BPOC. Această boală, în timp, netratată, duce la un dezechilibru cu răsunet cardiac. Pacientul se trezeşte că este tuşitor, este fumător, tuşeşte şi expectorează dimineaţa, se simte bine. În timp, apare oboseala. Cam atunci când apare oboseala se intervine. Atunci se întâmplă ceva. Tusea cu expectoraţie şi dispneea îl aduc la medic. Faptul că el nu mai poate să urce trepte mai multe îl determină să vină la doctor: la cardiolog sau pneumolog. Este momentul în care noi putem să intervenim. Cu tratament bronhodilatator, cu antibiotice şi totul se reglează. Atunci începi să scoţi factorii nocivi: scoţi fumatul, factorul infecţios.

– La Spitalul de Pneumoftiziologie „Victor Babeş” se prezintă şi bolnavi din alte părţi. De ce nu pot fi trataţi în judeţele din care provin şi sunt nevoiţi să bată drumul până la Craiova?   

– Cazuri sunt cam din toată Oltenia. Am avut de la Târgu Jiu, de acolo trimiteau la noi. Şi-au făcut şi ei un centru de endoscopie la Dobriţa. În ultimă instanţă tot la noi trimit pentru că este foarte greu să ai un anatomo-patolog care să-ţi certifice din biopsie că este aşa. Îţi trebuie, ca medic citolog de laborator, să ştii, să ai deja o experienţă în citirea celulelor canceroase. Este foarte important asta. Din zona Vâlcea şi din zona Olt ajung tot la noi.

– Ne confruntăm de câteva săptămâni cu o adevărată explozie a cazurilor de pneumonie şi viroze respiratorii. Cum se explică acest fenomen?

– Sunt, într-adevăr, aceste atipii care circulă. Aproape că ne întâlnim în fiecare an cu diverse valuri şi forme de manifestare ale infecţiilor respiratorii de căi superioare. Se manifestă  cu angină, cu dureri în gât, cu amigdale mărite, cu faringe roşu, cu temperatură, lipsa poftei de mâncare cu astenie fizică. Acestea sunt caracteristicile ultimului val. Timp de două-trei zile astenia fizică te trage pur şi simplu la pat. Nu poţi să faci absolut nimic. Trebuie să stai liniştit  până când îşi face efectul. Asta dacă este de natură virală. Dacă devine muco-purulentă este clar că e de natură bacteriană. Trebuie utilizate în acest caz antibiotice. Tinerii suportă mai uşor. Peste 60 de ani aceste infecţii respiratorii pot avea răsunet pulmonar şi starea bolnavului se poate degrada, dacă nu se intervine injectabil. De obicei, aş zice că ei trebuie internaţi şi trataţi. Vorbesc de vârsta aceasta, peste 60-70 de ani, pentru că pot apărea complicaţii.

– Ce ar trebui pus la punct în sistemul sanitar pe această arie de pneumologie?

– Aici ajungem la bani. De aici pleacă toate. Programele sunt bine puse la punct pe oncologie pentru că noi ne încadrăm într-un fel sau altul. Sistemul de screenig însă… Este necesar un Program naţional de screening pentru bolile pulmonare pentru a depista mai rapid aceste afecţiuni. Aici trebuie intensificat efortul. Gradul acesta de populaţie cu boli pulmonare cu vârsta între 40 şi 45 de ani, ar trebui să beneficieze şi de tomograf. Este nevoie de bani mulţi. Un tomograf costă şase milioane. Dar un anumit segment ar trebui investigat mai mult. Spirometria ajută foarte mult în cazul BPOC, în cazul cancerului ar fi însă necesar screening. Absolut peste tot trebuie puse protocoale la punct şi în ceea ce priveşte depistarea cancerului bronhopulmonar trebuie făcut mai mult. Este o discuţie mai largă şi ţine în mare parte şi de bani. Dar poate pe viitor…