Dacian Cioloș vrea … anticipate!

Într-o conferință de presă, susținută la Cluj-Napoca, Dacian Cioloș – vremelnic premier, într-un context de-a dreptul bizar – a declarat că ”actualul guvern trebuie să demisioneze și să fie găsită o altă soluție, înainte de sfârșitul anului, inclusiv alegeri anticipate”. Dacian Cioloș își poate dori multe lucruri pe lumea aceasta, inclusiv ceea ce a declarat la Cluj, unde a precizat că „nu e cazul să dea el acum soluții”, și când va fi momentul se va explica. Discursul său, pe ansamblu, rămâne unul modest, de-a dreptul fad. Dar spune, totuși, ceva fostul comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă, în cadrul Comisiei lui Jose Manuel Barroso, de luat în seamă. Și anume: „să îl lase PSD pe domnul Iohannis să își joace rolul de mediator, rolul care este prevăzut în Constituție, să trimită la plimbare pseudo-guvernul pe care îl avem acum și să înceapă discuții cu forțele politice din Parlament. Cred că ar fi utile și consultări, inclusiv cu organizațiile, cu societatea civilă (…) ca să vedem care sunt cele mai bune soluții, pe care politicienii aleși de cetățenii României, și le asumă în Parlament”. Mult a înțeles Dacian Cioloș din Constituția României! Soluția „ideală”, de pildă, ar fi cea care a condus la retragerea de la guvernare a cabinetului Victor Ponta și instalarea unui executiv cu susținerea … actualei majorități parlamentare. O situație simetrică este, însă, absurdă. Dacian Cioloș vorbește rar, dar când vorbește trebuie să fim atenți. Nu suntem convinși că este glasul lui. Avea destule date să fie privit cu deferență, după ce, la instalarea ca premier – în prealabil, umblase cu căciula în mână pe la sediile partidelor parlamentare – făgăduise că va conduce guvernul doar un an și strict în chestiuni administrative. A intrat repede în peisajul politicienilor fără cuvânt, în pofida vorbelor goale că ar fi rămas independent. În preajma alegerilor parlamentare, înghiontit de agitația liberalilor, a început să facă jocuri de marketing electoral eșuat. Pe liberali, i-a costat atitudinea sa. Amintirile despre scurtul mandat de premier nu sunt deloc duioase. Dacă era de bunăcredință și animat de spiritul european, cum pretinde, putea rezolva multe din disfuncționalitățile din Codurile Penale, însă a preferat să se folosească de un ministru adus de la Bruxelles, spre a da, la adăpostul tehnocrației afișate, ordonanțele cunoscute. Cât privește pretenția că „Platforma 100”, parcă așa se intitulează, ar fi vreun program politic seducător, totul este de-a dreptul comic. Dacian Cioloș poate să facă orice politică găsește de cuviință, să afirme ce crede, dar să nu ne creadă o țară de analfabeți, fiindcă lasă impresia că este paralel cu multe realități, indiferent de domeniul în care se amestecă. În rest, legitimitatea se dobândește prin vot. Adică, la urne.