Consilierul pe probleme economice al premierului Emil Boc, doamna Andreea Paul Vass, a făcut, pe site-ul Realitatea Tv, o evaluare a recentei vizite a delegaţiei guvernamentale, în care a fost cooptată, în China. Definind-o drept „punctul de reînnodare şi de solidificare a relaţiilor economice, de construire a noi punţi de legătură între cele două ţări”. Concluzia doamnei Andreea Paul Vass nu diferă, cum este şi firesc, de ceea ce a declarat premierul Emil Boc după reîntoarcerea în ţară, chiar dacă abia în următoarele şase-opt luni vom vedea şi interesul firmelor chineze pentru licitaţii, după ce vor studia cadrul legal pe care îl are România în momentul de faţă. Andreea Paul Vass opinează că „România este o oportunitate europeană pentru investiţiile chinezeşti”. Aşa să fie? China, a treia, dacă nu a doua decidentă chiar în boardul FMI, cel mai important deţinător de capital investiţional din lume, şi-a manifestat disponibilitatea de a ajuta statele din UE care au probleme financiare, investind în Grecia, Bulgaria, Portugalia, după ce făcuse acelaşi lucru în Canada, Marea Britanie, Elveţia şi alte ţări ale lumii. Nimeni din lumea asta nu mai are reţineri în a colabora cu China. România, care beneficia, din vechi raţiuni politice şi istorice, de o relaţie aparte de prietenie cu China, s-a dovedit incapabilă să pună în valoare, în interes naţional şi pe asemenea vremuri de criză, un parteneriat avantajos cu guvernul de la Beijing, prin care ţara să capete o gură de oxigen financiar şi investiţional. Fără ambasador la Beijing de mai bine de şapte luni, Bucureştiul nici nu putea aspira la alte pretenţii. De altfel, consilierul economic al premierului Boc găseşte de cuviinţă să nici nu pomenească numele prim-ministrului chinez, Wen Jiabao, pe care a avut onoarea să-l vadă de aproape. Dar, dincolo de vestimentaţia inadecvată, deloc sobră, a multor membri ai delegaţiei guvernamentale, exceptând-o pe Andreea Paul Vass şi ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, altă deficienţă ni s-a părut frapantă: totala nepregătire pentru acest moment. La 26 septembrie 2009, la sediul Fundaţiei Europene „Titulescu” din Capitală se lansa volumul „Istoria Chinei şi a civilizaţiei chineze. România şi China”. Lucrarea era semnată de sinologul Ion Buzatu care, de fapt, a coordonat o echipă mai mare de cercetători. Cartea este, până la urmă, un fel de enciclopedie a istoriei vechi şi recente a Chinei. Momentul lansării era semnificativ, fiind în pragul împlinirii a 60 de ani de la crearea Republicii Populare Chineze şi tot a şase decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice româno-chineze. Nu mai descriem momentul, însă simbolistica acestuia era tocmai cea pe care o atribuia Andreea Paul Vass vizitei delegaţiei guvernamentale, din care a făcut parte, în China, pentru a fi discutate mai multe proiecte. Rolul cărţii lui Ion Buzatu în relaţiile României cu China este mult mai mare decât îşi imaginează consilierul premierului, Andreea Paul Vass. Acum câteva mii de ani, când această zonă a Europei era ţinta predilectă a invaziilor barbare, filosoful chinez Mencius spunea că „o potecă printre munţi, dacă este folosită, devine, în scurt timp, un drum, dar dacă nu este folosită se blochează cu pietre şi animale în la fel de scurt timp”. Poate e nepotrivit să vorbim despre drumuri, atât de „dragi” guvernului Emil Boc, deşi Andreea Paul Vass enumera ca oportunităţi pentru investitorii chinezi: posibilitatea construcţiei unor tronsoane ale autostrăzii Transilvania; construcţia autostrăzilor Comarnic-Braşov şi Sibiu-Piteşti. Când ambiguitatea este transformată în succes, cum procedează Andreea Paul Vass, semnalul dat părţii chineze este exact cel nedorit, adică unul festivist şi inoperant.
