În politică, de multe ori – sau de cele mai multe ori – lucrurile văzute nu bat întocmai cu cele nevăzute. Despre calmul statornic, aproape funciar, al senatorului de Dolj Mario Ovidiu Oprea nu e mare lucru de comentat, fiindcă şi atunci când are dreptate, şi când se situează pur şi simplu pe un aliniament eminamente de partid, cu care e doar parţial de acord, o face cumpătat, fără învolburări retorice şi fără răutăţi care ar putea fi ulterior regretate. Are oricum tehnica dialogului. Nu a mai apărut în ultima vreme la televiziunile din Capitală, ca vector de imagine, pentru că a avut de finalizat o lucrare deloc uşoară, de resortul stomatologiei. Nu insistă asupra ei. Spune doar că nu a fost uşoară. În schimb, câteva lucruri despre prestaţia sa din campania electorală, pentru funcţia de primar al Craiovei, s-a înduplecat să spună. Era liderul grupului liberal de la Senat şi preşedintele PNL Craiova. Fusese desemnat prin vot secret. I s-a contestat candidatura la Biroul Permanent Naţional. Ceea ce nu a dat tocmai bine. Lucruri ştiute. Ştia că pleacă din start cu şansa a doua, în competiţia cu Mihail Genoiu, oferta social-democraţilor, dar nu se aştepta la „buna campanie” făcută de Anişoara Stănculescu, candidatul ALDE, şi nici la ruperea consistentă de voturi, din câmpul liberal, de către independentul Lucian Săuleanu, decanul Baroului Dolj, până nu demult membru PNL. Dacă la aceştia se mai adaugă şi ce a mai obţinut, în condiţiile unei participări extrem de reduse la vot, deputatul USR Adrian Prisnel, devine clar un lucru: mai mult nu se putea. Mario Oprea ţine totuşi să remarce civilitatea scurtei campanii. Atât. Restul sunt chestiuni de bucătărie internă. Nici cu subînţeles, nici tranşant, nu are reproşuri de făcut „altora”, adică celor care… nu ştiu ce vor. Crede totuşi că liberalii doljeni, încet-încet, se rebranduiesc, se reaşează într-o matcă normală, în perspectiva viitoarelor bătălii electorale, şi multe rămân de făcut pentru seducerea electoratului. Şi, ajungând aici, senatorul calm şi cumpătat, în orice discuţie, fiindcă nu se avântă, observă şi el posibile tendinţe pe scena politică. Le va descrie cât de curând. Aflat la al patrulea mandat de senator de Dolj, Mario Ovidiu Oprea, 52 de ani, este un politician matur, cu destulă experienţă dobândită în timp. Precaut cu orice afirmaţie, ştie ce este eschiva, încât să nu lase loc de altă interpretare, decât pe cea care a dorit-o. Nu e puţin lucru. Iar faptul că recunoaşte, când este cazul, inclusiv adversarilor politici – de care este despărţit organic – ceea ce „le iese” este mare lucru. Dacă unii îl cred prea „moale”, alţii îl cred prea „copt”. S-a ferit, ca dracu’ de tămâie de orice scandal public, lăsând mereu impresia, fiindcă nu-i lipseşte flerul, că până la Cel de Sus… te mănâncă sfinţii. Mario Oprea rămâne, însă, egal cu sine însuşi, capabil să asculte, chiar pe cei cu care nu este de acord. Motiv pentru care rămâne un partener de dialog agreabil, în orice împrejurare.
