La APIA Dolj, cel mai capabil funcţionar public a fost… retrogradat!

0
208

Despre Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (APIA) Dolj, instituţie publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susţinerii agriculturii, competenţe prevăzute prin Legea nr. 1/2004 actualizată, multe lucruri deosebite nu se pot spune. Nici cu bunăvoinţă. Adică „de bine”, de competenţă şi etică – da, aşa ceva – se poate vorbi doar cu zgârcenie şi maximă prudenţă. De la reţinerea de către procurorii DNA a fostului director, Sergiu Drăgancea, pentru luare de mită, şi condamnarea ulterioară a acestuia la 4 ani de închisoare cu executare, s-au mai întâmplat şi alte lucruri ilogice, cel puţin, deloc la locul lor, dar şi încălcări flagrante ale legii, semn că toată tevatura de acum doi ani nu a fost deloc „o învăţătură de minte” cum se spune. Fireşte, nu registrul etic al comportamentului general contează. De etica profesională e vorba. Şi există un cod de conduită al funcţionarilor publici, regăsit în Legea nr. 7/2004 (republicată). Conducerea APIA Dolj a fost încredinţată dintr-un început liberalilor. Care au şi pus „batista pe ţambal” în cazul  Sergiu Drăgancea, fără nici o remuşcare, de parcă se numise singur. În contextul venirii la putere a USL, „la repezeală”, fără o partajare clară a funcţiilor de conducere, director a fost numită Carmen Benga, aflată anterior pe o funcţie de execuţie. În viteză, cum spuneam. Veronica Cocoşilă, predecesorul director, numit de pedelişti, a fost dusă înapoi, de unde venise, adică „şefă de serviciu la ajutoare de stat”. De fapt, de notorietate era următoarea realitate: competenţa numărul unu la APIA Dolj, din perspectiva executării plăţilor autorizate la termenele şi în condiţiile prevăzute de reglementările comunitare şi de legislaţia în vigoare, era şi este Emil Călugăru. Cu atestat pe post, obţinut prin „concurs” pe bune, menţinut în plan secund, ca director adjunct, în absenţa unei susţineri politice ferme. Dar şi asta până recent, când s-a văzut înlocuit, în funcţia deţinută, de Dumitru Stroe, anterior consilier superior în organigrama instituţiei, nu altul decât tatăl deputatului de Dolj cu acelaşi nume. Fiindcă adevărata parvenire e pe linie politică. În plan strict profesional, oricât de sus ai urca, poţi fi oricând strivit de orice mediocritate. Poate că Dumitru Stroe şi-a imaginat că se poate autodepăşii profesional, hazardându-se într-o opţiune indusă politic. Argumente morale? Vax. Nimic nu poate sta în calea aroganţiei politice, nici bunul simţ, nici logica elementară. APIA Dolj e de la o vreme, şi pentru o vreme, un campus al… liberalilor, unde aceştia fac legea, la repezeală. N-a fost făcut aici „funcţionar public” Marius Deca, acum reprezentantul guvernului în teritoriu. La cerere. Într-o lună sau maxim două, cum singur relata, într-un interviu apărut în presa locală la 19 noiembrie 2012. Bănuim că ştia ce vorbeşte. Numai că, potrivit Regulamentului Intern al APIA (art. 6, al. 4, litera b), perioada de probă era de 30 de zile calendaristice, în cazul unui angajat contractual, pe perioadă determinată. Legea nr. 188 republicată/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (art. 4, al. 3, lit. b) menţionează expres, fără echivoc, că persoana numită, pe perioadă determinată, dobândeşte calitatea de funcţionar public numai pe această perioadă şi nu beneficiază, la încetarea raportului de serviciu, de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Asta spune legea. La APIA Dolj, legea o fac… alţii. Şi se poate orice. Inclusiv minunea ca cel mai capabil funcţionar public să fie… retrogradat, prin jocuri de interes, fără vreo legătură cu adevăratul obiect de activitate al instituţiei.