Preşedintele Klaus Iohannis se află chiar la această oră, la Palatul Cotroceni, într-o şedinţă de urgenţă privind evaluarea şi prezentarea măsurilor cu privire la gestionarea epidemiei Covid-19, la care participă premierul Ludovic Orban, miniştrii Marcel Vela (Interne), Victor Costache (Sănătate), Nicolae Ciucă (Apărare), Lucian Bode (Transporturi, Infrastructură şi Comunicare). Sub presiunea realităţii sunt de luat măsuri urgente, fiindcă de la o zi la alta trecem din inedit în inedit, din fără precedent, în fără precedent, şi coronavirusul face să explodeze toate tabuurile. Pendulând între anxietăţi difuze sau depresie şi deznădejde, ne simţim pe toate planurile tot mai epuizaţi, devitaminizaţi, neoxigenaţi, subzistând molatic într-o ambianţă, în acelaşi timp rigidă şi arbitrară, aidoma unei oşti costelive scuturată din când în când de câte un puseu de speranţă. Pe acest fundal s-a auzit, cum era şi firesc, îmbărbătarea preşedintelui Klaus Iohannis, deloc de circumstanţă: „Eu cred în noi românii, în forţa noastră interioară şi ştiu că uniţi putem răzbi şi de această dată, aşa cum am făcut-o de nenumărate ori în trecut”. Înclinăm să credem că preşedintele Klaus Iohannis s-a dorit sincer în afirmaţiile sale insolite. Prim urmare să fim uniţi. Şi cu „ciuma roşie”, şi cu pesediştii, şi cu tot ce ştim dintr-un repertoriu deloc îndepărtat? Aici nu suntem lămuriţi. Domnul preşedinte Klaus Iohannis va trebui probabil să reevalueze formula „excese verbale”, deşi în politică nu există „excese verbale” scuzabile. Discursul politic e un act politic şi în orice caz un simptom politic. În aceste condiţii a spune să nu ne luăm după vorbe e o imprudenţă. Trebuie să te iei după orice, după orice expresie a derapajului retoric. Toate sunt semnificative. Nu prea interesează de cine este înconjurat Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, consilierii care i-au explicat probabil ce înseamnă răspunderea patriotică şi principialitatea civică. Multe din lucrurile rostite de preşedintele Klaus Iohannis, în alocuţiunile din urmă, sună în regulă. N-am mai auzit de multă vreme un apel la unitate, ceea ce s-ar putea traduce printr-o „schimbare la faţă”. Opoziţia din Parlament nu este neputincioasă. Şi nic retrogradă. Şi prin înţelepciunea şi responsabilitatea ei, guvernul Ludovic Orban, descălecat, a fost reînscăunat, la dorinţa expresă a preşedintelui, care probabil a considerat că acest guvern poate gestiona cu rigoare ceea ce traversăm. Şi situaţia este neliniştitoare. Sau ceea ce vedem. Lipsesc marile repere ale profesionalismului desăvârşit. Capitala e pe cale să devină focarul cel mai puternic de coronavirus. Şi nu întâmplător. Carantina la graniţă a fost un eşec, iar trimiterea celor din diaspora către judeţele de baştină s-a făcut, cum, de acum bine se ştie. Un joc inteligent a făcut însă Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, prin scrisorile trimise ambasadei SUA, Germaniei, Chinei şi Australiei, prin care acestea erau rugate la rândul lor să solicite primarilor din capitalele ţărilor respective un sprijin pentru cele 19 spitale din municipiul Bucureşti. Că singura ambasadă care a reacţionat a fost cea a Chinei, prin Excelenţa Sa, doamna ambasador Jiang Yu, care a amintit de gestul ex-premierului Adrian Năstase în 2003 de a vizita Beijingul, (primul demnitar european), după criza SARS, este o altă discuţie, cu simbolistica ei particulară. Şi pentru a evita orice interpretare aiuristică, citez doar o frază din discursul preşedintelui american Donald Trump, de la tribuna Adunării Generale a ONU: „Viitorul aparţine naţiunilor suverane şi independente, care-şi protejează cetăţenii şi-şi respectă vecinii şi onorează diferenţele care fac fiecare ţară specială şi unică”.
