Originalitatea deputatului Mihail Boldea

0
143
Mihail Boldea

Deputatul UNPR de Galaţi Mihail Boldea s-a uşchit din ţară premergător ridicării imunităţii parlamentare, după ce vineri, 16 martie a.c., fusese audiat la DIICOT Galaţi şi înţelesese cam ce i se hărăzise. A plecat, după toate aparenţele, prin Vama Giurgiu, în condiţiile în care nu exista vreo interdicţie pe numele său, ajungând în Turcia, iar pe 18 martie a.c. s-a îmbarcat, pe aeroportul Ataturk, spre o destinaţie necunoscută. Acum s-ar afla în Congo, după cum a declarat pentru “Gândul”. Şeful DIICOT, Codruţ Olaru, a spus, într-o conferinţă de presă, că instituirea interdicţiei de a părăsi ţara în cazul deputatului Boldea ar fi lăsat fără obiect avizul privind reţinerea şi arestarea sa, în condiţiile în care nu pot fi dispuse două măsuri preventive. Apoi, dacă procurorii ar fi luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, având calitatea de lider al reţelei, s-ar fi creat un precedent pentru membrii grupării din care făcea parte, pentru care s-a solicitat, de asemenea, arestarea preventivă. Oricum, deputatul de Galaţi a devenit unicul parlamentar român dat în urmărire internaţională, împotriva sa fiind emis joi, de ÎCCJ, un mandat de arestare preventivă. Până aici lucrurile sunt clare. Cum erau şi până în momentul solicitării ridicării imunităţii parlamentare. Avocatul Mihail Boldea, acuzat de spălare de bani, fraude imobiliare şi falsuri era o beizadea de partid. Fusese capturat de mai mulţi ani de principalul partid de guvernământ, încât în 2004, ca lider al tineretului portocaliu din Galaţi, ajunge parlamentar şi chiar vicelider al grupului PD-L de la Camera Deputaţilor. Abia anul trecut, spre toamnă, când lucrurile intraseră ireversibil pe făgaşul penal, Mihail Boldea va fi preluat de grupul „prigoniţilor”, partidul „care a adus stabilitate României într-o perioadă de criză economică mondială”, cum ne asigura preşedintele UNPR, senatorul Gabriel Oprea. Rămânând, bineînţeles, membru în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. De aici, întrebările de imediată relevanţă psiho-analitică, mai ales că tot Gabriel Oprea apreciază ferm că „ne-am făcut datoria”. Incluzându-l în forma de plural, bineînţeles, şi pe deputatul Mihail Boldea, fiindcă nu s-a disociat în public de faptele acestuia. Ceea ce, probabil, regretă, fiindcă este o eroare politică. Problema în sine are şi o miză politică. Fără a se fi aflat sub umbrelă de partid, Boldea nu ar fi reuşit să facă ce a făcut pe la Galaţi. Luat în custodie de partidul „interesului naţional”, nu i s-a pus vreo condiţie expresă legată de rezolvarea belelelor în care se vârâse, dobândind statutul de urmărit penal. Tot ce se discută în aceste zile ţine mai mult de încrengătura şi succesiunea evenimentelor. Dar cazul Mihail Boldea este sugestiv şi pentru a certifica autenticitatea sa. Ştia „să lucreze” şi avea mâinile lungi. Cei care l-au înfiat politic nu pot băga capul la cutie sau în nisip. L-au avut ca trofeu, în vitrină, şi acum nu mai ştiu cum să scape de consecinţe. Nu spunem de complicităţi.