O amânare, poate justificată, dar Liviu Dragnea ridică tonul!

0
178

dragnea-ziarCine s-a hazardat, închipuindu-şi că echipa Liviu Dragnea şi asociaţii i-a dat şah lui Klaus Iohannis, chiar la Palatul Cotroceni, prin avansarea numelui lui Sevil Shhaideh, ca propunere de premier, are de ieri motive de reflecţie. Fiindcă preşedintele Klaus Iohannis a amânat „până după Crăciun” procedura de desemnare a viitorului premier. Imediat, o iritare irepresibilă s-a făcut resimţită în câmpul social-democrat, deşi Sevil Shhaideh, fost secretar de stat şi ex-ministru al Dezvoltării Regionale, are o impecabilă reputaţie profesională, amânarea, i-am spune sine die, a validării potenţialului premier derivă dintr-o situaţie plauzibilă, de-a dreptul sensibilă: urmând a deţine funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – unde se trece la un nivel de confidenţialitate, legislaţia în vigoare prevede expres verificarea tuturor rubedeniilor actualului soţ, Akram Shhaideh, cu cetăţenie română de dată recentă, după venirea din Siria, unde a îndeplinit demnităţi în guvernul de la Damasc. Ipoteza, deşi bizară unora, este de luat în seamă, dacă ne raportăm la contextul regional actual. Pe de altă parte, decizia de amânare a preşedintelui Klaus Iohannis poate constitui un mesaj, deloc tonic, în sensul că România rămâne o ţară impredictibilă, unde o majoritate confortabilă în Parlament nu asigură întotdeauna instalarea Guvernului, ci numai uneori în mod aleator. Ce va urma „în afara timpului de gândire” al preşedintelui, acum cu „albele” – fiindcă tot ne aflăm în faţa tablei de şah – rămâne de urmărit. O primă concluzie: Liviu Dragnea nu e Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie (PiS) de la Varşovia, câştigătorul alegerilor din 2015, care a nominalizat-o ca premier pe Beata Szidlo, că tot se invocă cu obstinaţie modelul polonez, despre care cotidianul nostru pomenea în numărul său din 15 decembrie. Dacă liderul conservator polonez Jaroslaw Kaczynski (67 de ani) a refuzat apriori să ocupe funcţia de premier, pe care o deţinuse anterior, pe vremea preşedinţiei fratelui său, Lech Kaczynski, Liviu Dragnea nu s-a autopropus, deşi ca lider de partid câştigător era îndreptăţit, pentru a nu risca refuzul desemnării şi o tensiune politică inutilă ce putea conduce la o criză. Liviu Dragnea, deja preşedintele Camerei Deputaţilor, este pe val ca om politic şi victoria eclatantă a Partidului Social-Democrat (PSD) în alegerile parlamentare n-are echivalent în Europa. Nici un partid de centru-stânga şi chiar stânga radicală (Syriza) aflat la guvernare, nu a depăşit pragul de 40% la algerile care i-au conferit majoritatea parlamentară. Când Crin Antonescu, fost preşedinte al PNL, afirma miercuri seara, într-un interviu televizat că nominalizarea lui Sevil Shhaideh, prima femeie propusă pentru o asemenea demnitate, este o dovadă de maximă forţă în partid şi în spaţiul public a lui Liviu Dragnea, nu era departe de adevăr. Ieri, liderul social-democrat, a dat un avertisment posibililor trădători din propriul partid: „Dacă vreun lider din PSD sau vreun membru PSD va accepta propunerea preşedintelui, va fi exclus imediat din partid”. Apoi a ridicat tonul, răspunzând la alte întrebări, deşi a făcut-o rar în ultima vreme, când şi-a calibrat impecabil fiecare discurs.