Intrat anul acesta în rândul oraşelor-martir ale Revoluţiei din 1989, municipiul Craiova s-a evidenţiat, ieri, între alte oraşe din ţară, cu un ceremonial pe cât de simplu, pe atât de controversat. Revoluţionarii au ales mai de grabă să manifesteze împotriva Guvernului şi Preşedinţiei decât să cinstească memoria celor decedaţi, evenimentul fiind presărat de reacţii violente faţă de partidele politice şi unele organizaţii, care nu au fost lăsate să depună coroane la troiţa eroilor. S-a lăsat cu smulgeri de tricolor şi scandări de lozinci.
Ora 12.00, 22 decembrie 2011 – În toate lăcaşele de cult din oraş bat clopotele în memoria eroilor-martiri căzuţi la Revoluţie. Oficialităţile locale şi judeţene se orânduiesc în faţa Primăriei şi aşteaptă în tăcere ceremonialul militar-religios dedicat Revoluţiei Române şi a Libertăţii. Clopotele se opresc, parcă la semnalul revoluţionarilor, care, din depărtare, se aud scandând lozinci antiguvernamentale, urmate de sloganul “Păcat, păcat, de sângele vărsat”. Poartă cu ei steaguri şi banderole tricolore şi agită pancarte cu mesaje… “Ne cerem scuze că nu am murit în ‘89” sau “Noi cu mândria, voi cu hoţia”, apoi huiduiesc Guvernul. Intonarea Imnului de Stat este întârziată câteva minute, până ce grupul de aproximativ o sută de revoluţionari se linişteşte, iar soborul de preoţi poate începe slujba religioasă. Sunt pomenite numele celor 31 de doljeni care şi-au pierdut viaţa pentru crezul lor: Libertatea!
Reprezentantul revoluţionarilor, Iulian Costache, este primul care rosteşte câteva cuvinte despre cei trecuţi în nefiinţă: “Nu sunt de vină acei morţi că societatea noastră nu şi-a urmat făgaşul, nu sunt de vină cei morţi că anumite persoane încearcă să reducă Revoluţia din decembrie 1989 la o simplă lovitură de stat. (…) România a avut parte de Revoluţie, a fost urmată de schimbări profunde în societatea noastră. Auzim, pe de altă parte, că oamenii aceia au murit degeaba… Nu, nu au murit degeaba! Suntem liberi! Acei oameni nu au murit pentru drepturi băneşti, nimeni nu s-a gândit atunci că vor lua o amărâtă de indemnizaţie. Atunci când legea recunoştinţei va fi abolită, va fi abolită şi Revoluţia şi să ştiţi că Revoluţia nu s-a terminat. Craiova are cinstea, din păcate, să aibă 31 de morţi, 20 din Craiova şi 11 din împrejurimi. Vă mulţumim pentru toţi aceşti 22 de ani în care aţi fost alături de noi şi am reuşit să cinstim cu vrednicie aceşti morţi”. La rândul lor, oficialităţile – prefectul judeţului, Nicolae Giugea, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, şi primarul Craiovei, Aurică Solomon, rostesc alocuţiuni.
Tricolorul de pe coroana Prefecturii, smuls; coroana sindicaliştilor, făcută una cu pământul
Revoluţionarii se grupează şi înaintează spre troiţa eroilor cu o coroană, din florile căreia a fost scris “22 Decembrie”, apoi, rând pe rând, fiecare dintre ei aşează jerbe şi lumânări. Sunt urmaţi de reprezentanţii Prefecturii, ai Consiliului Judeţean, Primăriei şi Consiliului Local Craiova. Sunt anunţaţi pentru depunerea de coroane şi “organizaţiile şi alte asociaţii”. De aici, momentele solemne sunt date pe un alt rând de huiduieli şi sloganuri, revoluţionarii smulg tricolorul de pe coroana Instituţiei Prefectului Judeţului Dolj, iar preşedintele Uniunii Sindicatelor Funcţionarilor Publici şi Personalului Contractual “Forţa Legii”, Ringo Dămureanu, este încolţit de revoluţionarii care nu mai lasă pe nimeni să se apropie de locul de depunere a jerbelor, în semn că nu mai acceptă ca altcineva în afară de autorităţi şi Armată să cinstească memoria eroilor.
Coroana sindicaliştilor este “jertfită” înainte să ajungă în locul destinat, iar sindicalistul-şef se pierde năucit în mulţime, în timp ce, într-un alt colţ, câţiva membri ai Partidului Poporului îşi aşteaptă rândul, dar nu mai îndrăznesc să înainteze printre revoluţionari. Spiritele încinse abia sunt calmate, dar nu înainte ca alte huiduieli şi strigăte la adresa partidului de guvernământ şi a preşedinţiei să se facă auzite.
În cele din urmă, revoluţionarii se lasă convinşi să facă linişte, pentru prezentarea onorului militar şi defilarea Gărzii de Onoare, de o voce din mulţime: “Gata, opriţi-vă, haideţi să mergem la masă!”… Revoluţie, Revoluţie, dar, ca orice manifestare emoţionantă, şi ea trece prin… stomac.
