Marginalizarea senatorului Şerban Nicolae, vechi şi loial membru al PSD, al deputatului Liviu Pleşoianu, o voce distinctă a social-democraţilor în spaţiul public, a ex-premierului Viorica Dăncilă, dar şi a senatorului Carmen Dan, fost ministru de Interne, neregăsiţi pe listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare, sunt greu de înţeles. Justificarea că organizaţiile respective, din care cei enumeraţi fac parte, nu i-au propus pe listele de candidaţi este neverosimilă, şi oricum, chiar aşa dacă ar fi stat lucrurile, „corecţia” trebuia să vină de la „centru” pentru a răsplăti fidelitatea, şi consecvenţa cu care cei menţionaţi au dus bătălii în Parlament, la televiziuni, în mediul online, în apărarea propriului partid. A vorbi de oameni nu e o cutezanţă, iar a vorbi de anumite merite, cum ar fi de pildă loialitatea, este o obligaţie. Armata celor „puri” se va confrunta în continuare cu o viaţă care nu e deloc pură, ci, dimpotrivă învălmăşită, contradictorie, fantezistă, variată, complexă. A opune celor enumeraţi pe Vasile Dâncu de la Cluj, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, care candidează într-un judeţ în care partidul nu sare de genunchiul broaştei, şi vrea să reformeze partidul fără a câştiga vreodată alegerile este o eroare. Nesfârşitele dizidenţe sufleteşti fac tragicul uman şi comicul uman. De la Marcel Ciolacu, liderul PSD, aşteptările erau de altă natură.
