Universitatea Craiova a aşteptat foarte mulţi ani ca să participe din nou în cupele europene, a tânjit după confruntări internaţionale, iar după câteva prezenţe prin preliminarii, concluzia este că mai bine le stătea acasă alb-albaştrilor, printre clinceni, voluntari şi mioveni. Nu grupele competiţiilor europene trebuie să fie obiectivul lor, ci evitarea batjocurii. Toată lumea a acceptat că AC Milan şi Leipzig au fost prilej de încălzire, de acomodare, iar cu AEK Atena calificarea s-a jucat până la capăt. Dar Lokomotiv Tbilisi şi Laci sunt echipe care nu ar face faţă nici dacă se încing spiritele la fotbal, prin Valea Roşie, Craioviţa Nouă sau 1 Mai, unde n-ar rezista “la masă” prea mult.
“Boală lungă, moarte sigură”
Ruşine, umilinţă – sunt deja eufemisme pentru ce oferă Universitatea Craiova în confruntările europene. Eşecul din Albania este surprinzător numai pentru cei care s-au agăţat de cele două trofee adjudecate şi nu au vrut să vadă ce a etalat echipa în ultima jumătate de an. Spre Cupă, Craiova s-a chinuit cu adversari de pluton sau de ligi inferioare, pe care i-a învins cu noroc, iar Supercupa a venit, la fel, cu mare şansă, după niciun şut tras pe poartă în 90 de minute. Exprimarea juveţilor a fost jalnică. Rezultatele, aşişderea, Craiova câştigând numai 3 puncte din 18 posibile în play-off cu Cinceni, Sepsi şi Botoşani. Poenaru, Grozavu sau Croitoru au dat de pământ cu grecul, având echipe mult mai slabe la dispoziţie, dar nu s-a sesizat nimeni. Era evident că Ouzounidis e încă un antrenor de duzină, ajuns prin Bănie probabil prin intermediul sponsorului principal. Iar explicaţiile sale după meciuri sunt mai ridicole decât evoluţia în sine a echipei. Ori debitează lucruri pe care numai el le vede, ori pare mai surprins decât spectatorii de exprimarea penibilă a jucătorilor pe care îi pregăteşte zi de zi.
O mare problemă e şi la acest lot, deoarece cu Tbilisi şi Laci nici nu ai nevoie de antrenor ca să te impui. Când joci cu Mateiu, care la 31 de ani nu ştie să facă un fault tactic în terenul advers, măcar atât, fiindcă alte lucruri nu s-au aşteptat vreodată de a el, nu poţi pretinde multe. Rezultatul din Albania a fost confirmarea umilinţei din Georgia. S-a întărit ideea că ruşinea de la Tbilisi n-a fost o întâmplare, iar aceşti jucători nu au numai o indolenţă vecină cu nesimţirea, cu lipsa de caracter, ci şi carenţe grave tehnico-tactice. Nu e nevoie de nicio “remontada” băieţi, nu vrem să cădeţi “de pe calul frumos” Anderlecht. Mai bine staţi acasă! Aţi reuşit să pătaţi şi trofeele pe care le-aţi obţinut! Cât despre conducere, în speţă Mihai Rotaru, nu e suficient să creezi condiţii pentru a avea rezultate, fiindcă strici orzul pe gâşte. Degeaba îi urci în avion şi când se duc la closet, dacă nu aduci jucători adevăraţi, cu valoare şi caracter, cât şi un antrenor care a confirmat, care a creat echipe, care poate imprima un stil de joc. Cu compromisuri tot aici ajungi, la Tbilisi sau Laci…
KF Laci – Universitatea Craiova 1-0 A marcat: Zarubica 36.
KF Laci: Sherri – Roganovic, Malota, Ignjatovic, Velija – Lushkja, Ard. Deliu, Shehu – Zarubica (Qato ’71), Guindo (Prengaj ’89), Mazrekaj (Zulfiu ’84). Antrenor: Shpetim Duro.
