De la Sir Graham Watson la… Klaus Iohannis!

 A conferenţiat, deunăzi, la Bucureşti, pe tema „viitorului Europei”, Sir Graham Watson (63 ani), un politician britanic de reală ţinută elevată, europarlamentar timp de trei mandate, adică 15 ani (1994-2009), fost lider al Alianţei Liberalilor şi Democraţilor din Europa (ALDE), un apropiat al lui Călin Popescu Tăriceanu, dar şi un lucid observator al scenei politice din ţara noastră, unde după cum mărturisea s-a aflat pentru a 11-a oară. La Bucureşti, Sir Graham Watson şi-a lansat şi cartea „Building a liberal Europe”, tradusă şi în limba română, dar a oferit şi un interviu consistent Sabinei Iosub de la Antena 3, realmente interesant. În sensul că Sir Graham Watson gândeşte pragmatic, sau abordarea sa este una apropiată românilor cu picioarele pe pământ. „Europa PPE a fost până acum – dominată majoritar la nivel european – deloc prietenoasă cu cetăţenii ei. Nu a fost o Europă care să arate solidaritatea pe care o vrem, nu a fost o Europă care să îi privească pe toţi la fel”. Referiri pertinente a formulat şi la adresa partidului lui Emmanuel Macron (LREM), care se vrea în familia liberală, dar nu ar trebui să i se permită preluarea conducerii acesteia. Interesantă evaluare. L-aţi auzit în vreo împrejurare pe preşedintele Klaus Iohannis glăsuind astfel? Despre ceea ce vrem noi românii, prin aşteptările pe care le avem, de la Uniunea Europeană? Nu, domnia sa se arată febrilizat, una-două, de „asaltul PSD asupra justiţiei”, care îi tulbură somnul, deşi „asaltul” a scos la iveală destule nereguli îngrijorătoare. Şi apoi surogatul de referendum, cum îl numeşte Adrian Năstase, cu două întrebări, care nu animă nicio dezbatere serioasă, fiindcă e vorba de stabilirea unor excepţii, cam pe lângă Constituţie, e privit cu indiferenţă. Un joc electoral, o „încălzire” dacă vreţi, premergătoare campaniei din toamnă pentru alegerile prezidenţiale şi nimic mai mult, departe oricum de ceea ce trebuia să fie o dezbatere despre proiectul european. Trecem peste formulările sistematic impardonabile referitoare la PSD şi la guvernul alianţei PSD-ALDE, pe care nu mai ştie cum să-l gripeze. Sir Graham Watson a enunţat un postulat: „trebuie să construim o Europă în care toată lumea să simtă că are o şansă, să trecem de la o Europă a statelor membre, la o Europă a popoarelor”. Românii sunt în procent covârşitor pro-europeni, şi nici întâmplător nu răzbat în spaţiul public semnale de altă natură. Alţii, din păcate, au probleme deloc de neluat în seamă. Asta putea să o spună răspicat şi Klaus Iohannis, dacă tot s-a implicat în campania electorală. De pildă, Emmanuel Macron, îngrijorat, de poziţionarea în sondaje a LREM, a acordat un interviu tuturor cotidianelor regionale, explicând că nu poate rămâne spectator, şi că are o responsabilitate în faţa istoriei. Asta într-un moment în care lista de candidaţi a partidului Marinei Le Pen, devansează sensibil în sondaje pe cea a La Republique en Marche. Doleanţele exprimate de Emmanuel Macron, între care „schimbarea tratatelor”, în dorinţa de a-şi conserva statutul de leadership european, „refondarea completă a Schengen”, o agenţie pentru protecţia democraţiilor europene, care ar urma să aibă ca ţinte guvernele din Polonia, Ungaria şi România, organizarea unei armate europene, ş.a.m.d., anunţă temperaturi ridicate în negocierile ce vor urma. E drept, Emmanuel Macron devine cu fiecare zi tot mai nepopular în Franţa, unde „vestele galbene” nu îi dau linişte. Luni seara, a denunţat într-un interviu „conivenţa dintre naţionalişti şi interese străine”, cu intenţia demantelării Europei, citat fiind Steven Bannon, ex-strategul lui Donald Trump, lobbyst apropiat administraţiei americane. Ce vrem de fapt să demonstrăm? Nimic altceva decât că actuala campanie electorală – destul de încinsă – este una pentru Parlamentul European, şi, nicidecum, pentru Parlamentul de la Bucureşti. Fiindcă se pare, una vorbim şi alta fumăm, cum spunea marele Arghezi, şi cam avea dreptate.