Părintele Mihalache Tudorică îşi lansează două volume, de versuri şi proză scurtă

0
253

În organizarea Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova şi a Editurii „Autograf MJM”, în Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă Craiova va avea loc joi, 26 mai, ora 15.30, lansarea cărţilor „Ultimii psalmi” (versuri) şi „Nastrafia” (proză scurtă) ale părintelui Mihalache Tudorică. „Părintele Mihalache Tudorică este înainte de toate poet, dar nici proza sa nu este mai prejos, este la fel de expresivă şi originală”, notează prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic în prefaţa antologiei „Nastrafia”.Mihalache Tudorica-tile

Născut la 1 iunie 1950, în localitatea doljeană Bâlta, Mihalache Tudorică a publicat, de-a lungul timpului, mai multe volume de versuri – de la cel de debut, „Melancolia îngerului” (1995), la „Moartea îngerului” (1997), „Ultimul orb” (1998), „Poeme blestemate” (2000), „Întoarcerea numelui” (2003), „Ochiul din ape” (2009), toate volume de psalmi, la care se adaugă poemul-oratoriu „Catedrala lacrimilor” (1996).

„Poezia părintelui Mihalache Tudorică este o poezie de inspiraţie religioasă, încărcată de simboluri şi motive biblice pe care le întâlnim la fiecare pas şi care recurge la forma psalmilor biblici”, mai spune prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, care îl consideră pe autor «un demn urmaş al poetului „Cuvintelor potrivite”», Tudor Arghezi.

Scriitorul a mai publicat până în prezent şi două antologii de proză scurtă: „Mireasa desculţă” (2003) şi „Gavvata” (2005), în noua antologie, care urmează să fie lansată joi, făcând o selecţie din volumele anterioare, la care adaugă şi prozele din volumul „Pâcla” (2009).

„Părintele Mihalache Tudorică s-a impus în acest gen al prozei scurte, ce presupune o maximă concizie şi comentarea limbajului. Ceea ce realizează prozatorul în aceste schiţe, în majoritatea lor, mai rar nuvele, este o monografie a satului natal Bâlta, din apropierea Filiaşului, de pe malul drept al Jiului, o mitografie a unui loc, a spaţiului originar, a spaţiului-matrice al scriitorului. În viziunea sa, Bâlta este o axis mundi, un epicentru al lumii, cronotropul lumii lui Mihalache Tudorică, spaţiul în care se concentrează timpul. În prozele părintelui Mihalache Tudorică întâlnim numeroase detalii topografice şi etnografice ale acestei arii geografice de un pitoresc aparte, în care se trece Jiul cu podul plutitor”, scrie profesorul Ovidiu Ghidirmic.