După 42 de ani, Libia a rămas fără „Ghid”

0
352

A condus Libia cu o mână de fier timp de 42 de ani şi a murit aşa cum şi-a dorit: pe câmpul de luptă. Muammar Gaddafi, căci despre el este vorba, a fost “răpus” joi, în timpul confruntărilor cu rebelii şi cu forţele NATO, în oraşul său natal, Syrte. În vârstă de 69 de ani, acesta a continuat, până în ultimele momente, să îndemne la „rezistenţă” împotriva „cruciaţilor” occidentali şi la înfrângerea „insurgenţilor”. Imaginile cu corpul gol şi însângerat al colonelului, surprinse cu un telefon mobil, au fost difuzate de televiziunile lumii întregi. Circumstanţele morţii sale nu sunt totalmente clare. În pofida violenţei imaginilor difuzate, oficialii CNT asigură că n-a existat nici un ordin de ucidere a lui Gaddafi şi acesta a fost victima unui schimb de focuri. Prim-ministrul Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), Mahmoud Jibril, afirmă că fostul dictator a sucombat în urma unei răni la cap, provocată de un glonţ de pistol, înainte de a ajunge la spital. Autoproclamat „regele regilor tradiţionali din Africa”, „Ghidul” se poate mândri şi cu un alt titlu: cel de decan al şefilor de stat africani, de la moartea, în iunie, a preşedintelui Gabonului, Omar Bongo Ondimba.

 

Moartea lui Gaddafi marchează sfârşitul războiului în Libia

 

Un singur lucru este sigur: convoiul de mai multe vehicule în care se afla Muammar Gaddafi a fost bombardat de forţele NATO, nu departe de Syrte. Ministrul francez al Apărării, Gerard Longuet, a spus că aviaţia franceză a identificat şi „a oprit” coloana în care se afla Gaddafi, dar a precizat că tirul nu a fost oprit. Corpul lui Muammar Gaddafi a fost dus la Misrata, oraşul-martir, unde a început lupta care a dus la căderea regimului. Chiar dacă NATO se pregăteşte să se retragă, eliberarea totală a ţării fiind deja anunţată de preşedintele CNT, Mustafa Abdeljalil, după căderea oraşului Syrte, ultimul bastion de rezistenţă al trupelor loiale, tensiunile rămân evidente la nivelul CNT, între politicieni şi militari. Demisia numărului doi al CNT, Mahmoud Jibril, a fost anunţată în mai multe rânduri.

Gaddafi, tiran până la ultima suflare

Muammar Gaddafi a promis să moară în Libia. Şi-a ţinut cuvântul şi şi-a pierdut viaţa în oraşul natal. Legendarul Gaddafi, singur contra tuturor, cu părul vopsit, a rămas fidel tânărului căpitan emancipat, care, în tinereţe, îşi prezenta profilul de medalie. Beduin, născut din părinţi nomazi, a răsturnat, la 1 septembrie 1969, pe regele Idriss, monarhul adus la putere cu binecuvântarea Occidentului. Libia era o ţară improbabilă, un puzzle de provincii otomane, asamblate prin colonizarea italiană. Bogată, graţie petrolului său, va permite colonelului Gaddafi realizarea viselor şi capriciilor sale. A dorit, iniţial, să fie un nou Nasser. Precum raisul egiptean, ajunsese la putere în fruntea unui grup de ofiţeri liberi. A dorit să unifice lumea arabă, adoptând fundamentele naţionalismului arab, naţionalizând companii străine şi expulzând bazele americane. Singura tentativă de creare a unei unităţi arabe între Libia şi Tunisia a eşuat în 1974. A încercat, apoi, în 1977, să decreteze „republica maselor”, în care urma să se guverneze prin comitetele populare, conduse de comitete revoluţionare, miliţii ideologice şi militare de factură leninistă. Recalcitranţii sfârşeau în închisoarea Abu Salim sau spânzuraţi în public, cum s-a întâmplat cu studenţii din Benghazi, în anii ’90.

Libia celor cinci milioane de locuitori era prea mică pentru Gaddafi

Arabii nu-l doreau, însă, ca şef. Mişcările revoluţionare din lumea întreagă găsese înţelegere la Tripoli, în valizele de petro-dolari. „Ghidul” trimite cargouri întregi de arme şi explozibil către IRA, din Irlanda. Brigăzile roşii italiene, dar şi ETA, sunt, de asemenea, binevenite la Tripoli. În 1986, Ronald Reagan bombardează, în Tripoli, locuinţele în care s-ar fi putut găsi Gaddafi, drept represalii la un atentat dintr-o discotecă din Berlin, care a dus la moartea unor militari americani. Doi ani mai târziu, Gaddafi se răzbună. El aruncă în aer un Boeing  de la Pan Am, deasupra oraşului scoţian Lockerbie, provocând 270 de morţi. În anul următor recidivează, cu un DC 10, al companiei franceze UTA (170 de morţi), probabil ca represalii la persecuţiile trupelor franceze în Ciad, pe care îl invadase cu armata sa. Plăteşte daune familiilor victimelor, dar nu recunoaşte responsabilitatea sa.

Africa devenise terenul de joacă al lui Gaddafi

Se deplasează la reuniunile Ligii Arabe de obicei pentru a-şi insulta colegii. În 1988 poartă o mănuşă albă pe mâna dreaptă pentru a evita să strângă mâini pătate de sânge. În 1999 transformă organizaţiile prăfuite ale Uniunii Africane în Uniunea Africană, după modelul Uniunii Europene. Doreşte o monedă unică, o singură armată şi un preşedinte, putându-se ghici numele. Devine sponsor pentru regimuri totalitare în Liberia şi Sierra Leone. În 2003, speriat de soarta lui Saddam Hussein, începe negocieri secrete cu Londra şi Washington, abandonând programul său nuclear, angajându-se să prevină imigraţia africanilor în Europa şi promiţând acces al companiilor străine în exploatarea petrolului libian. Dar „Ghidul” nu devine un partener ca oricare altul. Înţelege târziu, dacă înţelege, că întreg jocul lui de scenă, prin povestea asistentelor medicale bulgare şi a medicului palestinian, arestate şi apoi negociate, dar şi multe alte gesturi, fac ca Occidentul să se întoarcă împotriva lui. Şi-l face pe Nicolas Sarkozy duşman înverşunat după ce Cecilia, fosta soţie a preşedintelui francez, fusese umilită în tentativa salvării asistentelor bulgare. A ratat „primăvara arabă”, dar a continuat să se certe, cu toată lumea. De doua zile este deja istorie.

 

Ultimele cuvinte ale dictatorului libian

 

„Nu trageţi, nu trageţi! Cine sunteţi?” acestea ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Muammar Gaddafi, înconjurat de trupele CNT. A fost scos dintr-un canal, în care se ascunsese în timpul unui raid aerian, cu răni la cap şi la picioare. Însângerat, dar în viaţă, Gaddafi a fost, apoi, târât prin praf, în mijlocul luptătorilor libieni în delir. Potrivit unui membru al CNT, fostul lider a fost urcat, ulterior, într-o ambulanţă, pentru a fi transportat la spitalul din Misrata, dar a murit pe drum. Informaţia a fost confirmată şi de şeful executivului CNT, Mahmoud Jibril. „Când a fost găsit, el era în stare bună şi avea o armă”, a declarat Jibril într-o conferinţă de presă la Tripoli, adăugând că fostul lider a fost, ulterior, condus la o camionetă. „Când vehiculul a demarat, a fost prins într-un schimb de focuri între combatanţi pro-Gaddafi şi revoluţionari şi a fost ucis cu un glonţ în cap”, a adăugat el. „El a fost în viaţă până la sosirea la spitalul” din Misrata, a precizat şeful executivului CNT.

Doi dintre fiii lui Gaddafi au fost ucişi

Seif al-Islam, fiul lui Muammar Gaddafi, a fost ucis joi, imediat după moartea tatălui său, au anunţat autorităţile libiene, citate de postul Al-Arabiya. Anterior, surse din cadrul CNT anunţaseră că Seif al-Islam reuşise să fugă din oraşul Syrte, cucerit de noile autorităţi libiene. Însă, potrivit Al-Arabiya, Seif al-Islam a fost ucis în confruntările care au urmat, refuzând să se predea. Un alt fiu al lui Gaddafi, Motassim, a fost, de asemenea, ucis, odată cu tatăl său, în oraşul Syrte.

 

Cum au comentat Obama, Merkel şi Sarkozy moartea lui Gaddafi

Cancelarul german, Angela Merkel, consideră că moartea lui Muammar Gaddafi reprezintă un nou început pentru libieni, relatează CNN: „Un război sângeros, pe care Gaddafi l-a dus împotriva propriului său popor, se apropie de final”, a spus Merkel. Drumul este, în sfârşit, liber, pentru un început politic nou şi paşnic”.

Biroul preşedintelui francez Nicolas Sarkozy a calificat „dispariţia” fostului lider libian ca fiind un „pas major” în eforturile libienilor de a se „elibera de dictatură şi violenţă”. Sarkozy a salutat aceste evenimente, apreciind că reprezintă începutul unui proces democratic în această ţară.

„Astăzi, Guvernul Libiei a anunţat moartea lui Muammar Gaddafi. Acest eveniment marchează încheierea unui capitol lung şi dureros pentru cetăţenii libieni, care, de acum înainte, au şansa de a determina propriul destin, într-o Libie nouă şi democratică”, a declarat preşedintele american Barack Obama.