Pentru mulţi, persoanele cu dizabilităţi de vorbire şi auz constituie, încă, o categorie greu de de „cucerit”, în ceea ce priveşte felul în care acestea put intra în rândurile lumii normale, fără a avea parte de „critici”. Un bărbat din Craiova, instructor-auto, doreşte să treacă peste toate inconveninentele şi să arate că persoanele cu deficienţe au şansa de a arăta că nu sunt cu nimic mai prejos faţă de cele fără handicapuri. Şcolatizează, de peste 14 ani, persoane hipoacuzice şi nu se dă înapoi.
Când îl vezi, nu te-ai gândi că ar fi în stare de ceva ieşit din comun. Este bărbat, are ceva la 1,75 m înălţime, o mustaţă bogată, o greutate, cât de cât, în limite normale, dar este plin de viaţă. De aproximariv 15 ani, şcolarizează persoanele hipo-acuzice, în vederea obţinerii, de către acestea, a permisului de conducre auto. Se numeşte Ion Fărcăşanu, şi, foarte volubil, vorbeşte despre activitatea sa.
Povestea a început în 2001
Lângă o maşină, cu inscripţia „ŞCOALĂ”, l-am găsit pe Ion Fărcăşanu. Este, până la proba contrarie, un unicat: şcolarizează surdo-muţii, fără ca termenul să fie peiorativ. „Stăteam, cu foarte mulţi ani în urmă, în gazdă, la o casă de pe strada „Vasile Alecsandri”, din Craiova. Acolo, am cunoscut o familie, cu care am rămas în relaţii de prietnie. Au trecut anii şi, atunci când m-am apucat de instructaj auto, pentru obţinerea permisului de către candidaţi, m-am întâlnit cu prietenul meu. Mi-a spus că are un băiat care este surdo-mut, fac o paranteză, chosat amicul şi soţia sa aveau astfel de probleme, şi să-l ajut să-şi obţină permisul. Cu el am început, mi-a fost primul cursant şi se numeşte Pavel Adam. L-am ajutat cât am putut şi a obţinut carnetul de conducere. Au fost ani deosebiţi, vorbesc de 2001-2002, dar am scos-o la capăt. Era, atunci, începutul. Nu vă mai spun că, aşa erau condiţiile, făceam instructajul pe o „Dacia 1300”, la care am făcut o improvizaţie, astfel încât cursanţii să simtă „motorul”. Apoi, mi-a intrat în sânge, cum se spune ”, a precizat Ion Fărcăşanu.
A învăţat de unul singur
După primul succes, Fărcăşanu a mers mai departe, tot el povestind despre ce a fost vorba: „M-am apucat să învăţ, de unul singur, limbajul celor care nu pot vorbi şi auzi. Le-am realizat şi un catalog, dacă îi pot spune aşa, după care pot învăţa. Acolo unde nu înţelegeau, le-am făcut schiţe. Cred că, după referatul meu, pot învăţa şi cei care nu au probleme de handicap. După Pavel, am mai avut 10 cursanţi, o femeie între ei, iar cel mai în vârstă are 54 de ani. A fost greu,. La examenul de pe traseu, deoarece poliţiştii nu ştiau cum să vorbească cu cursanţii, dar, după ce le-am explicat despre ce este vorba, am fost chemat ca „interpret”, dacă pot fi numit aşa. Pentru mine, este o plăcere să-i învăţ pe aceştia cum se conduce un autovehicul. Sunt persoane foarte atente, care acceptă instructajul, şi este o plăcere să lucrezi cu ele. ” După ceeaa ce face pentru persoanele hipoacuzice, Ion Fărcăşanu poate fi mulţumit: ajută o categorie devaforizată de soartă, pe care, at cât îi stă în putinţă, vrea să o sciată pe „linia de plutire”.
