Să aşteptăm motivarea!

Preşedintele Klaus Iohannis a refuzat să accepte nominalizarea Liei Olguţa Vasilescu şi a lui Ilan Laufer, pentru posturile de ministrul al Transporturilor, respectiv ministru al Dezvoltării Regionale, considerându-le „nepotrivite”. După cum se ştie Klaus Iohannis poate refuza, o singură dată, propunerile făcute de CExN al PSD, dar nu este clar ce se întâmplă, dacă şi a doua oară, îi vin pentru acceptare aceleaşi propuneri. Să aşteptăm acum motivarea argumentată a preşedintelui, conform deciziei CCR de acum câţiva ani. Efectul respingerii celor doi miniştri este mai degrabă unul de imagine, pentru Klaus Iohannis, care trebuia să producă puţină satisfacţie, bănuim, în tabăra opoziţiei, fiindcă în rest logica ne împiedică să decriptăm altă motivaţie cât de cât raţională. Deputatul de Dolj, Lia Olguţa Vasilescu, ca ministru al Muncii şi Justiţiei sociale, şi-a făcut datoria, la o manieră rezonabilă, dovadă că în toate sondajele de opinie, indiferent de operator, a fost sistematic bine plasat, iar Ilan Laufer, suficient de vizibil în spaţiul public, şi se spune realmente dotat cu o inteligenţă suplă, mai are şi alte atu-uri, deloc de neluat în seamă, deşi paradoxal a fost demis anterior din guvern. S-a mai întâmplat un lucru: greva de la metrou a fost suspendată, ieri dimineaţă, în urma discuţiilor dintre liderii de sindicat şi… Lia Olguţa Vasilescu, propusă pentru funcţia de ministru al Transporturilor. Detaliul poate părea multora insignifiant. Dar nu e aşa. Or, Klaus Iohannis, în alocuţiunea sa menţiona că „ne aflăm în faţa unei provocări grele, preşedinţia Consiliului UE pe care o vom prelua la 1 ianuarie 2019” şi „ea poate să ducă la un succes al României doar în situaţia în care ministerele îşi fac treaba şi abordarea e una coerentă”, concluzionând: „e nevoie de miniştri care performează foarte bine”. Să admitem aversiunea funciară a preşedintelui faţă de guvernul condus de Viorica Dăncilă. Fără prejudecăţi „umaniste”. Didactic, indignat mereu. Deşi s-ar putea discuta îndelung cu argumente pro şi contra şi pe această temă, dar nu este cazul. Klaus Iohannis a făcut însă altceva, cum remarca deputatul social-democrat Eugen Nicolicea: a instituit pentru prima dată refuzul de revocare, Paul Stănescu şi Lucian Şova rămânând – deocamdată – pe posturi. Să revenim: soluţia lui Klaus Iohannis este însă una excesiv politică şi sună neliniştitor. Ministerul Transporturilor nu reprezintă un miraj, în buza iernii, pentru nicio persoană care are habar de traficul rutier şi feroviar în România. Disociindu-ne pe cât posibil de orice partizanat febril, ireductibil, trans-raţional, nu excludem ca preşedintele Klaus Iohannis să nu „o înghită” pe Lia Olguţa Vasilescu, în temeiul unor antecedente. Dar responsabilitatea prezidenţială nu are comună măsură cu umorile şi sensibilităţile private. Vocaţia de preşedinte se exprimă tocmai prin magnitudinea uitării de sine, capacitatea de a întruchipa principii şi nu efecte secundare. Şi multe lucruri omeneşti trebui să-i rămână străine. Şi ar mai fi ceva de spus: un ziarist de referinţă cu ani în urmă, o considera – peiorativ – pe Lia Olguţa Vasilescu „acest jolly joker” al guvernului. Nu ne reamintim ce alte ministere, în afara celui al Muncii şi Justiţiei Sociale, a mai condus, dar se ştie, se şi vede cu ochiul liber, cum a administrat municipiul Craiova, deloc unul fără mari probleme. Ministeriabilul e cunoscut deja ca o vedetă obosită, cu utilizare universală, încât uneori totul capătă o înfăţişare arbitrară, părând rezultatul unui amestec de hazard şi ce o mai fi. Un parlamentar abil nu este în mod garantat un ministru bun. De acord. Dar Lia Olguţa Vasilescu măcar are o calitate, neîndoielnic, de bun organizator, între altele, are şi anduranţă, ca să nu mai vorbim de tenacitate. Are aşadar un capital. Un criteriu fie el şi parţial e mai bun decât niciun criteriu. În rest, lucrurile plutesc într-un neliniştitor mister.