După luni de zile de insistenţe, presiuni, intervenţii, aluzii, critici, Marius Şumudică (53 de ani) şi-a văzut îndeplinit scopul, fiind instalat pe banca tehnică a Rapidului. Conducătorii din Giuleşti au cedat şi în ceea ce-l priveşte pe “Şumi”, dar şi în cazul susţinerii irlandezului Neil Lennon, care a fost demis după 6 etape în care nu a câştigat vreun meci. Era evident din start că roşcovanul britanic nu se încadra nici măcar vizual în peisajul Giuleştiului. Lipsa de rezultate i-a fost fatală, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, dar au contribuit la soarta sa şi jocul modest al echipei, lipsa de comunicare, fiindcă e greu de crezut că înţelegea cineva vreo iotă din engleza cu accent a lui Lennon, trecerea pe linie moartă a căpitanului Cristi Săpunaru, precum şi presiunea permanentă pusă de Şumudică şi amicii săi din mass-media.
Am prevăzut o aventură scurtă a lui “John” Lennon în Giuleşti, fiindcă nu părea să se potrivească din niciun punct de vedere. În privinţa lui Şumudică, predicţia e următoarea: dacă va reuşi, iar asta înseamnă să aducă măcar un trofeu în acest sezon, va fi ca ca în poveştile cu happy-end, iar acestea sunt destul de rare. Un copil al Giuleştinei, revenit acasă după 13 ani în care a cucerit gloria în alte părţi (titlul cu Astra), inclusiv în străinătate, îşi pune experienţa şi cunoştinţele în slujba obiectivului echipei iubite. Parcă e prea frumos ca să aibă succes Şumudică. Iar în cazul său s-ar potrivi zicala “nimeni nu e profet în ţara lui”.
E de-al casei, cunoaşte spiritul echipei, istoria, din care a făcut parte, câştigând campionatul şi devenind golgheter al Rapidului, are temperament precum giuleştenii (poate aici ar putea apărea probleme). Are parte de suport din partea tuturor: suporteri (mai ales din partea liderilor acestora), presă, la ambele părţi având “intrări” solide, are susţinerea lui Săpunaru, cu care a luat titlul la Astra, are buget condiţii de pregătire, stadion nou, arbitri (Rapidul a fost cea mai avantajată echipă în ultimele 2 sezoane), lot competitiv şi cu siguranţă va avea ocazie de a-şi mai aduce câţiva preferaţi de-ai săi, de obicei veterani.
Problema este că Şumudică nu se simte în largul său în postura aceasta, de a avea upper-hand, lui îi convine poziţia underdog-ului, îi place să se vaite, să creeze diversiuni prin care să-şi motiveze echipa şi să se metamorfozeze într-un “haiduc”, un erou. Face parte din farmecul lui, aşa cum Giuleştiul are farmecul lui, care pe unii îi copleşeşte. De aceste momente de circ se şi temeau probabil toţi conducătorii care l-au evitat. Sigur, are şi calităţi indiscutabile de antrenor. În principal, are ochi la jucători, recurge la transferurile potrivite, simte jocul şi schimbările, are charismă, care-l face agreat de presă, creează o atmosferă caldă în vestiar, ştie să-şi motiveze echipa, cel puţin în prima parte a mandatului. Momentul este ideal pentru Şumudică, el luând o echipă în suferinţă, în principal ca joc, dar şi ca rezultate, aşa că nu poate decât să urce în următoarea perioadă. Pentru Craiova era bine să prindă Rapidul cu Lennon pe bancă, deci debusolată, în etapa de săptămâna viitoare, în schimb având de înfruntat emulaţia creată de venirea lui Şumudică. Vom avea parte însă un derby pe cinste în Bănie, aşa cum va fi şi cel de sâmbătă, cu Dinamo, din acest week-end.
