Grădina Botanică a fost mult timp ca o casă prăfuită şi nelocuită, dar la care, după mulţi ani, stăpânul s-a întors. A deschis larg ferestrele şi a aerisit toate încăperile, a văruit pereţii, a spălat podelele, iar ultima dată a pus flori pe masă şi a agăţat perdele apretate la ferestre. La fel s-a întâmplat şi aici, unde, începând de anul trecut, Primăria Craiova a început să scuture de praf şi uitare cea mai frumoasă zonă verde din centrul oraşului. Cu multă muncă, Grădina Botanică a redevenit, în sfârşit, un loc prietenos, unul nesperat de încântător, unde, la fel ca într-o casă bine gospodărită, oaspeţii se grăbesc acum să-i treacă pragul. Iar insula japoneză, care a fost realizată de la zero în cel mai mlăştinos loc al grădinii, pare să fie cadoul pe care autorităţile locale s-au grăbit să-l facă tuturor craiovenilor care au aşteptat îndelung această modernizare.
Un aer de curăţenie şi ordine, ceva neobişnuit altădată pentru Grădina Botanică, te întâmpină de la intrare. Încerci să faci abstracţie de imaginile vechi care îţi revin în minte şi pe care le vei păstra, din păcate, totdeauna şi încerci să vezi totul prin ochii unui vizitator care calcă pentru prima dată în acest loc. Un covor din flori ţi se aşterne la picioare de îndată ce faci primii paşi. Desenele din plante de toate culorile, încadrate într-un chenar alb din piatră spartă, se disting pe fundalul unui verde ca de mătase ce îmbracă peluza din faţă. Colinele din jur sunt şi ele îmbrăcate într-o verdeaţă uniformă şi se poate ghici că a fost proaspăt tunsă.
Completând această feerie a naturii, care te întâmpină încă de la primii paşi, nuferii plutitori de pe lacul mic au început şi ei să înflorească. Învăluiţi în aerul răcoros al dimineţii, bobocii alb-untoşi îşi deschid petalele delicate pe frunzele late, palmate, ale nuferilor. Din loc în loc, apa scoate mici bule de aer, semn că nişte peştişori delicaţi înoată, mişcând plantele de pe albia lacului.
Spectacolul lebedelor
Aleile, care sunt în condiţii foarte bune, sunt pline de oameni. Câţiva sunt atenţi la spectacolul pe care îl oferă natura de jur-împrejur, iar alţii îşi văd liniştiţi de gânduri, tolăniţi pe băncuţele pe care le întâlneşti aproape peste tot. Primii îşi scot telefoanele şi fac poze, încercând să capteze cât mai mult din ceea ce văd şi îi încântă.
De departe, cele mai fotografiate sunt lebedele care locuiesc pe lacul din mijlocul Grădinii Botanice. Cine are plăcerea să le urmărească va fi plăcut surprins de spectacolul pe care această pereche îl oferă aproape în fiecare clipă. Cu mişcări graţioase, lebedele alunecă pe luciul apei, urmându-se una pe cealaltă, de parcă ar fi legate cu un fir de mătase. Copiii vin şi le aruncă pufuleţi, iar delicatele lebede ajung la mal, întind gâturile lor lungi şi se hrănesc împreună, spre bucuria prichindeilor.
Florile în mii de nuanţe, pata de culoare a grădinii
În preajma serelor, a fost creată o foarte frumoasă grădină de flori. Este, de departe, pata de culoare a Grădinii Botanice. Profitându-se de faptul că este o zonă extrem de însorită, soarele mângâind direct pajiştea, aici sunt plantate flori de tot felul. Nuanţele lor se combină şi crează o simfonie de culori pe care lumea o admiră şi o fotografiază. Sunt dalii multicolore, cu petalele intens colorate, bănuţi portocalii, hortensii bogate de culoarea indigoului şi câte şi mai câte plante care se împletesc în tot atâtea combinaţii.
Alături, pe colinele care se ridică din spatele lacului, sunt două cascade din care curg, la propriu, râuri de flori multicolore. Sunt mulţi vizitatori care iubesc aceste detalii de peisagistică şi le admiră îndeaproape de pe podul îndrăgostiţilor (numit aşa pentru că şi aici perechile romantice de îndrăgostiţi şi-au pecetluit dragostea cu un lacăt întocmai ca la Paris).
Pavilionul japonez, asaltat de vizitatori
De departe, cea mai mare şi frumoasă surpriză este insula japoneză a Grădinii Botanice. Este o bucăţică de natură care a fost creată recent şi care îi atrage ca un magnet pe vizitatori. A fost amenajată, culmea, în cea mai urâtă şi sălbatică porţiune, pe lacul cel mare, şi este acum cel mai căutat loc. Pădurea de păpuriş şi mormanele de gunoaie care zăceau pe maluri au dispărut şi a reapărut luciul de apă. Este curat şi limpede încât oglindeşte vălătucii de norişori albi care se plimbă pe cer.
Însă surpriza o reprezintă insula care a fost creată pe fâşia de pământ pe care o încercuieşte lacul. Este o insulă în adevăratul sens al cuvântului şi a fost decorată inspirat cu un foişor care imită stilul pavilionelor japoneze, având îndeosebi acoperişul din lemn cu muchiile delicat alungite. Este o insuliţă umbroasă, fiind străjuită îndeosebi de o salcie bătrână, care îşi pleacă toate crengile până la apa lacului. În interior sunt băncuţe sculptate din lemn, pe care se înghesuite copiii cu bunicii sau perechile de îndrăgostiţi.
***
Grădina Botanică este, aşadar, în acest moment, un mic giuvaier care a fost şlefuit şi îşi etalează frumuseţea naturală, bucurându-i pe vizitatori. Îmbucurător este faptul că, după atâţia ani de nepăsare, acum cuvântul de ordine este curăţenia. Este o realitate vizibilă cu ochiul liber că se salubrizează zona, că se ţine seama ca straturile de flori să fie împrospătate şi schimbate în funcţie de sezon, că se întreţin aleile recent modernizate, într-un cuvânt Grădina Botanică este, în sfârşit, îngrijită aşa cum merita.
