Încă din 2008, în repetate rânduri, România a cerut ca minorităţile vlahe sau române din Valea Timocului (estul Serbiei), să beneficieze de educaţie în limba maternă şi de lăcaşe de cult. În acest colţ de lume trăiesc peste 350.000 de suflete, în 200 de sate, din care 254 sunt româneşti, în totalitate iar vreo 47 sunt mixte. La recensământ s-au declarat doar vreo 2000 de români, iar câteva sute de mii vlahi. Dar şi pentru cei 2000 de români, statul sârb ar trebui să acorde mai multe drepturi. Despre aceste aspecte, dar şi despre media din Valea Timocului a discutat, la Bălţi, în Republica Moldova, în cadrul Congresului Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Duşan Pârvulovici, corespondentul agenţiei de presă TimocPress.
Duşan Prvulovici nu este numai jurnalist, el este şi o voce puternică a românilor din Timoc pentru ale căror drepturi se luptă alături de părintele Boian să le obţină în Serbia de Răsărit. Acesta a fost impresionat de ceea ce a auzit despre fraţii noştri din Ucraina dar a vrut ca să fie auzită şi drama românilor din Valea Timocului. „Am auzit aici povestea tristă a fraţilor din Ucraina. Păi tot aşa este situaţia şi în Timoc. Poate că, în Serbia, situaţia să fie şi mai ciudată. De exemplu, dacă cineva se uită la raportul făcut de statul sârb, o să vadă că românii în Serbia au toate drepturile. În regulă, se poate spune şi aşa, dar, din păcate, aia nu e toată povestea. În Serbia, poporul românesc este împărţit în două minorităţi, chiar de legea sâbească. La recensământ, unii se declară români, alţii se declară vlahi. Cei care se declară români, aproape toţi locuiesc în Voievodina, provincia Serbia de Nord şi din 29 de minorităţi, cât locuiesc în Serbia, vreo 25 sunt în provincia Voievodina şi au toate drepturile din perioada austro-ungară, ei au intrat în Serbia, nu putem să spunem că le-a dat Serbia toate drepturile, ei au intrat cu aceste drepturi şi 29.000 de români câţi sunt în Voievodina au toate drepturile, vreo 10 oraşe, unde locuiesc ei, fiecare în parte are un post de televiziune, radio, ziar local, ONG-uri-uri care au reviste şi putem spune că românii în Serbia de Nord, mai precis în provincia Voievodina au toate drepturile, nu numai la informaţii, ci şi în şcoli, precum şi la biserică”, a subliniat corespondentul TimocPress.
Instituţiile din România, mai deschise către problemele românilor
Duşan Pârvulovici sau haiducul cum îi mai spun apropiaţii a vorbit despre Timoc, destul de afectat şi a făcut apel la instituţiile din România ca să fie mai deschise faţă de românii din Serbia de Răsărit. „În Timoc, unde avem peste 200 de sate, din care 154 româneşti, 48 mixte în 6 judeţe, 350.000 de români, acolo nu avem nimic. Din păcate, acolo s-au declarat decât vreo 2000 români şi 300 şi ceva de mii, vlahi. Iar dacă ne uităm la lege, la Constituţia Serbei, pe hârtie avem toate drepturile, dar în practică nu avem nimic, Dar unde este problema ?! Statul sârbesc spune da, dacă reuşiţi să standardizaţi limba vlahă noi vă dăm şi şcoli şi presă în limba vlahă. Iar pe legea sârbească, dar aia nu este niciunde, numai în Serbia există, fiecare minoritate poate să aibă consiliul ei naţional. Noi avem acum Consiliul Naţional Român cu sediul în Voievodina şi avem Consiliul Naţional Vlah cu sediul în Serbi de Răsărit. Acum unde văd eu problema ?! Pentru că în fapt, aceasta este tema mea, „Presa în Serbia de Răsărit”. În Timoc nu există nimic”, a mai spus Duşan Pârvulovici.
Integrarea Serbiei ar putea să-i ajute şi pe români
Reprezentantul românilor din Timoc a spus că singurul domeniu unde se simte o schimbare este educaţia, dar asta pentru că Serbia vrea să se integreze în UE şi stau pe acest domeniu cu ochii aţintiţi oficialii de la Bruxelles. „Au început de anul trecut nişte proiecte pilot unde vin de la televiziunea din Voievodina, dau nişte ştiri, câteva minute, dar nu despre românii din Timoc, ci despre românii de la sute de kilometrii, iar pe românii din Timoc nu îi interesează aceste ştiri. Acum a început un proiect-pilot cu clase în limba română şi haideţi să vedem despre ce este vorba. Da, aici, ceva se mişcă, dar asta se datorează faptului că Serbia vrea să aderea la Uniunea Europeană şi cineva de la Bruxelles îi împinge şi se mândresc cu acesr lucru, spunând că da, le-am dat proiect pilot în limba română. Dar bineînţeles că vine şi întrebarea. Bine, dar de ce le-aţi dat dacă spuneţi că ei nu sunt români ?! De ce le-aţi dat la vlahi, dar ei nu au răspuns, se feresc ca nu cumva să aibă probleme, acum pe calea europeană. Dacă spune că agenţia TimocPress este singură acolo, atunci vine întrebarea de ce nu mai este şi altceva acolo. Nimeni de la Belgrad nu vrea să vină să se întâlnească cu organizaţii româneşti în Timoc sau să primească la Belgrad organizaţii româneşti din Timoc. Cu ăştia care se declară că sunt organizaţii vlahe, se întâlneşti, primesc şi fonduri dar ăştia nu fac nimic. Nu vedem ce fac cu fondurile, fac nişte festivaluri, unde pomenesc de limba vlahă, dar le vin din România oaspeţi care cântă şi joacă. Noi am cântat şi am jucat în limba maternă şi în timpul comunismului, nu am avut niciun fel de problemă”, le-a vorbit liderul din Timoc, jurnaliştilor de la Bălţi.
Belgradul nu vrea să stea de vorbă cu asociaţiile din Serbia de Răsărit
Duşan Pârvulovici spune că niciodată pe reprezentanţii de la Belgrad nu i-a interesat ce se întâmplă în Timoc şi au refuzat de fiecare dată orice discuţie cu asociaţiile şi ONG-urile din această zonă. „Nimeni de la Belgrad nu este interesat să facă ceva concret şi pentru ăia 2000 de români din Timoc. Poate să tipărim o revistă. Nimeni din Consiliul Naţional, nici din Voievodina, nici din Timoc nu a vrut să deschidă nimic aici, să aibă vreo colaborare, se pare că nu interesează. Departamentul Românilor de Pretutindeni finanţează cu câteva sute de euro pe lună TimocPress dar niciodată nu am fost şi noi întrebaţi, care este scopul nostru, dacă ne place sau nu ne place. Eu, efectiv nu ştiu cu cine ar trebui să vorbesc la DRP pentru proiectele care le fac chiar ei. Poate că nu le place că spun asta, dar eu am făcut o interpelare şi la ministrul Bogdan Stanoevici şi nu mai pot să repet la infinit acelaşi lucru, Văd doar că nu îl interesează acest aspect. Ministru nu trimite pe nimeni şi nu am cu cine să vorbesc. Eu nu ştiu unde să mă duc, când să mă duc şi cu cine să vorbesc. La fel este şi cu Institutul Cultural Român. Şi pe noi ne-ar ajuta foarte mult o instituţie, cu tricolorul pe ea. Poate că şi ţăranii aia nu s-ar mai declara vlahi, s-ar declara români. Am văzut că se fac Centre Culturale pe la Chicago, prin Londra, pe unde nu ştiu unde, dar în Timoc, când se vor face. Păi cine a plecat din România nu mai este interesat de cultura românească, ei sunt interesaţi să înveţele limba engleză. Nimeni de la Guvern nu a venit pe teren să se intereseze”, a mai spus Duşan Prvulovici.
„Nu există nicio strategie…”
Liderul din Timoc crede că există o pasivitate şi în sânul comunităţii de români, că nu este activă şi că nu se implică în acţiuni voluntare. Totodată, presa are mari probleme, iar celor din Voievodina le sunt finanţate multe proiecte chiar de către sttaul sârb, lucru care nu se întâmplă, în Serbia de Răsărit. „Presa în limba română are foarte multe probleme în Timoc. Ăştia din Voievodina nu primesc ajutor din România. Ei se descurcă cu ajutorul primit din Serbia. Noi nu avem nimic din Serbia, nu ne trec proiectele daca au ca temă limba română. Eu am şi proiecte cu Guvernul sârb dar nu ceva ce ar putea avea legătură cu limba română. Atunci aştept ajutor numai de la Bucureşti şi de la comunitate. Dar nu poţi să găseşti voluntari. Românii din păcate nu prea vor să se implice, prima lor întrebare, cât este salariul. Să nu vorbim să strângă ceva bani, să facă ceva . Deci, o problemă ar fi şi comunitatea românească, care nu este trezită şi cred că abia după ne va băga în seamă şi Belgradul. Cineva ne compara cu ungurii. Din din păcate noi nu ne putem compara cu ungurii. Aceşti au în spate Budapesta. Ei sunt la fel, peste tot. Acolo este o strategie şi este o platformă. La Bucureşti nu există aşa ceva şi din păcate, nici în Timoc nu există…”, a mai spus Duşan Pârvulovici.
