Prof.univ.dr Ion Turculeanu, vicepreşedintele UNBR : “Un avocat nu poate fi sancționat că n-a depus la dosar acte potrivnice interesului juridic al clientului său”

0
1830

Robert Roşu, avocatul prinţului Paul al României, a fost condamnat definitiv, în decembrie 2020, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Băneasa de la Băneasa. În acelaşi dosar, Paul al României a primit 3 ani şi 4 luni de închisoare, iar omul de afaceri Remus Truică 7 ani, ambele pedepse fiind cu executare. Acuzaţiile din dosar vizează infracţiuni comise în perioada 2006 – 2013 în diferite forme de participare, în interesul obţinerii unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate fără drept de prinţul Paul. Prof.univ.dr Ion Turculeanu, vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România explică într-un amplu interviu acordat cotidianului Cuvântului Libertăţii de ce avocaţii consideră că această condamnare ar fi un precedent periculos atât pentru profesie în general, cât şi pentru viitorul statului de drept în România.

           Ce va reprezenta în istoria dreptului ziua de 14 aprilie ?

Ziua de miercuri, 14 aprilie 2021, va rămâne în istoria dreptului la apărare din România ca ziua solidarității avocaților. Este ziua în care Uniunea Națională a Barourilor din România  împreună cu barourile au reacționat față de gravele și desele încălcări ale dreptului la apărare, un drept prevăzut în Constituție și ai cărui reprezentanți sunt tocmai avocații.

Prilejul acestei reacții a fost determinat de considerentele deciziei pronunțată în dosarul Ferma Băneasa, considerente cu efecte grave asupra profesiei de avocat, asupra justiției și a statului de drept. Nu este nici prima și nici ultima oară când dreptul la apărare și chiar profesia de avocat sunt puse în pericol prin  exprimări în unele hotărâri ale unor reprezentanți ai puterii judecătorești.

Nu sunt mulți ani de când pe holurile instanțelor de judecată, în stare deplorabilă la vremea aceea, erau afișe care atrăgeau atenția că avocații fac parte din categoria justițiabililor, că fac parte din public și se supun acelorași reguli ca acesta. Erau afișe care aveau scopul de a intimida dreptul la apărare și de a sădi în mintea justițiabililor idei precum inutilitatea dreptului la apărare, despre inutilitatea unui avocat într-un proces penal sau civil.

              De-a lungul vremii, au avut loc diverse derapaje când a venit vorba despre avocați.  A reacționat societatea în vreun fel ?

Nu-i mai puțin adevărat că de-a lungul timpului am avut derapaje ale unor personaje importante din societatea românească, chiar ale justiției pe care, din păcate, corpul profesional nu le-a sancționat.

Reamintesc că un fost ministru, la vremea când era în funcție i-a catalogat pe avocați ca fiind aceia care iau bani de la infractori, asimilându-i în mintea lui de prim ministru pe avocați cu clienții lor.

La scurtă vreme de la această nefericită declarație, un fost procuror-șef al țării, tot în funcție fiind, susținea că avocații nu pot fi primiți în magistratură întrucât aceștia ar încurca calitatea de clienți cu cea de justițiabil și ar fi tentați să primeasă bani de la aceștia, fiind obișniți de pe vremea când erau avocați, un derapaj inacceptabil, care probabil, ar fi condus într-o țară civilizată la demiterea imediată a personajului respectiv din funcție.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, societatea nu a reacționat, profesia nu a reacționat, instituțiile statului nu au reacționat și am ajuns astăzi la considerentele deciziei din dosarul Băneasa care îi identifică pe avocați cu clienții lor, care atrag răspunderea penală pentru susținerea de către avocat a unor teze judiciare apreciate ca fiind incorecte, care au dus la audierea ca martori a avocaților în dosarele clienților lor, folosind aceste declarații ca probe în dosar, care au dus la audierea judecătorilor în calitate de martori în legătură cu propriile hotărâri, lucru nemaiîntâlnit și nemaiauzit, probabil unicat în lumea democrației, care a condus la ignorarea autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești, iar ca consecință a dus la o stare gravă de insecuritate cu privire la raporturile dintre avocat și client.

            Care este graniţa dintre consiliere şi reprezentare, atunci când vine vorba de serviciile unui avocat ?

Dintotdeauna a fost clar că activitatea de consilier, de reprezentant, de întâlnire cu clienții, de participare la consiliile de administrație nu intră sub incidența penalului în activitatea avocatului, ci constituie doar acte integrante în exercițiul normal al profesiei.

Dincolo de aspectele particulare ale deciziei pronunțată în dosarul Ferma Băneasa, răzbat idei care tind să relativizeze și să repună în discuție aspecte pe care profesia de avocat le-a considerat dintotdeauna acceptate în rolul avocatului.

Un avocat poate susține opinii controversate sau chiar greșite din punct de vedere juridic, fără teamă că ar fi putut fi urmărit penal, iar  cu atât mai mult în cazul dosarului mai sus menționat, aceste susțineri se întemeiau pe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Un avocat nu poate fi sancționat că n-a depus la dosar acte potrivnice interesului juridic al clientului său sau că onorariul de succes, practicat în toată lumea civilizată și democrată, este nelegitim.

Nu în ultimul rând, garantarea siguranței avocaților care au aceleași drepturi ca și ceilalți participanți la procedurile judiciare, adică judecători, procurori, în exercitarea activităților lor profesionale sunt chestiuni clasice, recunoscute dintotdeauna în cadrul sistemului judiciar de către toți participanții.

Prin urmare, o serie de aspecte obișnuite ale muncii avocatului sunt considerate infracțiuni. De asemenea, aspecte deontologice au fost transferate în sfera răspunderii penale.

Față de aceste aspecte, demersul pe care U.N.B.R. împreună cu barourile din țară, de a depune la sediul fiecărei instanțe din această țară un memoriu prin care să atragă atenția asupra acestor derapaje nu a fost decât un demers normal, așteptat de tot corpul profesional.

         Aş vrea să ne concentrăm doar pe sentinţa avocatului Robert Roşu. Din motivarea completului de la ÎCCJ, o motivare care se întinde pe 700 de pagini, rezultă un fapt fără precedent : apărătorul s-a transformat în inculpat, fiind considerat, complice. Care este impactul acestei hotărâri judecătoreşti asupra independenţei avocaţilor ?

 

Nu putem să nu observăm din cuprinsul deciziei care a provocat reacția corpului profesional dimensiunea epică a acesteia, aproximativ 700 de pagini, o supradimensionare care are rostul de a îngreuna posibilitatea de a contracara argumentele condamnărilor în timp util. O  asemenea practică nu este unicat, nefiind întâlnită doar în cazul Ferma Băneasa, este recunoscută în marile cazuri de corupție, în care personaje importante ale vieții publice, incluzând aici și avocații au fost condamnați prin asemenea hotărâri cu motivare epică.

Problemele sistemice rămân și tind să se agraveze prin crearea unui precedent extrem de periculos la nivelul tuturor instanțelor. Aceste probleme sunt evidențiate mai pregnant în ultima vreme, în dosare larg mediatizate în care, în cadrul anchetelor penale, secretul profesional a fost încălcat prin audierea în calitate de martor a avocaților în dosare îndreptate împotriva propriilor clienți și prin percheziții abuzive la sediile avocaților.

        În Uniunea Europeană s-a mai întâlnit pe undeva practica asta sau este o noutate în domeniu ?

În plan internațional, aceste aspecte au făcut obiectul atenției adunării parlamentare a Consiliului Europei, care la 23.10.2020 a adoptat Rezoluția 2348/2020 și Recomandarea 2188/2020 privind principiile și garanțiile avocaților, solicitând Comitetului de Miniștri adoptarea unui instrument juridic obligatoriu în vederea protejării drepturilor avocaților ca urmare a raportului întocmit în acest scop. Conform Rezoluției 2348/2020, până la adoptarea unui instrument obligatoriu la nivel european, statele membre ale Consiliului Europei ar trebui să asigure protecția efectivă a profesiei de avocat, inclusiv prin interzicerea ingerințelor statului în această profesie și de identificarea clară a activităților specifice care reprezintă ingerința interzisă, precum și prin stabilirea unui cadru legislativ intern care să garanteze eficiența, independența și siguranța activității avocaților.

De asemenea, prin Recomandarea 2188/2020 privind principiile și garanțiile aplicabile avocaților, text adoptat de Comitetul Permanent care acționează în numele adunării la 23 octombrie 2020, Adunarea Parlamentară amintește Comitetului de Miniștri necesitatea de a asigura prin mijloace legislative dreptul la un proces echitabil prin crearea condițiilor de egalitate între acuzare și apărare în procedurile contradictorii precum și prin garantarea siguranței avocaților și  a altor participanți la procedurile legale în cursul activității lor profesionale.

Nu-i mai puțin adevărat că însăși legea care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Legea 51/1995 conține dispoziții care îl țin pe avocat departe de răspunderea penală pentru ceea ce susține în fața instanței de judecată.

Toate acestea nu fac decât să ne ducă la concluzia că în România, dreptul la apărare, drept constituțional, este respectat parțial și aleatoriu, că intervenția instituțiilor statului are darul, de multe ori, de a  denigra în rândul cetățenilor profesia de avocat, și aduc în acest sens exemplul foarte multor intervenții din spațiul public ale unor magistrați, intervenții care reprezintă veritabile derapaje de la o conduită pe care ar trebui să o aibă un reprezentant al puterii judecătorești.

Ce credeți că ar trebui să se facă pe viitor ? Ce modificări legislative se impun ?

Din fericire, sunt și foarte multe asociații ale magistraților care au apreciat și apreciază cum se cuvine rolul avocatului în societate și mai ales în justiție, ca partener indispensabil al acesteia, socotind-o ca un serviciu pus în slujba cetățenilor.

De aceea, cred că pe viitor se impun adoptări sau modificări legislative care să protejeze avocatul ca reprezentant al dreptului la apărare, intervenții care să descurajeze considerente ca cele pe care le-am citit în hotărârea pronunțată în dosarul Ferma Băneasa și care în felul acesta nu ar face decât să consolideze statul de drept care face pași încă timizi după 30 de ani de la Revoluție în această țară.

De altfel, observăm din evoluția societății la profesiile juridice, și aici mă refer la avocați, magistrați, procurorii, notarii, executorii judecătorești, o lipsă totală de unitate. De ce ar fi importantă unitatea profesiilor juridice?

Pentru că acestea, în susținerea unitară a unor puncte de vedere, mai ales în ceea ce privește legiuitorul, ar da o stabilitate și o credibilitate procedurilor judiciare. Din nefericire, ca și în alte domenii ale vieții civile și în acest domeniu, principiul machiavelic Divide et impera se aplică, din păcare, cu mare succes.

Ce așteptări aveți de la societate civilă ?

Sper însă, ca prin luarea de poziție de către corpul profesional  față de derapajele justiției, prin depunerea la toate instanțele de judecată din această țară a acestui memorandum, societatea civilă să înțeleagă că avocatura nu este a avocaților, după cum nici justiția nu este a magistraților.

Avocatura se adresează ca urmare a aplicării Constituției și a respectării dreptului la apărare, către cei care au nevoie ca cineva să-i sprijine în susținerea drepturilor pe care le revendică de la o instanță de judecată, instanță care, de asemenea, este un serviciu public și nu este proprietatea puterii judecătorești.

Cele de mai sus sunt confirmate, din păcate, de comunicatul de presă al ÎCCJ din 15 aprilie, în care se invocă un text din Avizul nr. (2013) 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, text potrivit căruia “respectul față de colegii de breaslă, și respectul pentru statul de drept, precum și contribuția pentru o bună administrare a justiției, impun abținerea de la critici abuzive față de colegi, a judecătorilor individuali, și a procedurilor și hotărârilor judecătorești”.

Foarte frumos spus, mai ales că Avizul 16, a constituit un subiect de dezbatere, activitate desfășurată în comun cu UNBR într-o serie de întâlniri organizatre în comun de avocați și judecători în mai multe locații din țară.

Să ne oprim puțin și la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni….

           Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni consideră că este necesară dezvoltarea unui dialog și a unor schimburi între judecători și avocati, la un nivel instituțional național și european cu privire la problema relațiilor reciproce. În această privință Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni încurajează identificarea unor principii etice comune, precum obligația de independență, obligația de menținere a supremației legii, în orice moment, cooperarea pentru o derulare echitabilă și rapidă a procedurilor, și formarea profesională permanentă.

Se pare însă că, această activitate comună, a fost mai degrabă formală, fără a se constitui într-un prilej de creștere a încrederii și mai ales a respectului reciproc, căci nu-i așa, bănuiesc că din textul citat în comunicatul de presă, respectul trebuie să fie reciproc, și nu unilateral. De altfel, când este vorba de declarații care fac referire la o anchetă judiciară care este o chestiune de interes public și nu o chestiune internă a puterii judecatoresti, ar trebui să ne întoarcem totdeauna la CEDO – dosarul Morice c. Franța, hotărâre pronunțată la 23 aprilie 2015.

La punctul 167 din această hotărâre, găsim explicația admisibilității și necesității unor critici atunci când se constată vicii grave ale sistemului de justiție și derapaje ale acestuia. Citez : “un avocat ar trebui să poată atrage atenția publicului asupra eventualelor  vicii din sistemul de justiție; puterea judecătorească poate beneficia de pe urma criticii constrtuctive.

Ce ar trebui să facă profesiile juridice pentru a contribui  la întărirea statului de drept ?

Art 10 din CEDO, prevede că “ Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a comunica informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare”.

Așadar, în loc de declarații de presă, luări de poziții, de atitudine și de ce-o mai fi, profesiile juridice, ar trebui să colaboreze(nu doar formal) pentru întărirea statului de drept, plecând de la premisa că activitatea fiecărei profesii nu este un scop în sine al fiecăreia, ci un serviciu pus în slujba celor care au nevoie de justiție – cetățenii.

Pe modelul altor state europene, unde activitatea tuturor profesiilor juridice este mai credibilă decât la noi, acest prilej îl poate constitui o conferință anuală a profesiilor juridice, pentru aceasta însă, este necesar în primul rând, lucrul de care chiar în Avizul 16 se vorbește: respectul față de colegi!

Rămân optimist.

Am folosit în articol pasaje din memorandumul înaintat pe 14 aprilie de UNBR prin consiliile barourilor, instanțelor de judecată.