150 de ani de avocatură în Oltenia

1
833

Baroul Dolj a organizat, ieri, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova, Ziua Avocatului Român, festivitate care pentru Oltenia are şi o semnificaţie aparte, împlinindu-se 150 de ani de avocatură pe aceste meleaguri. Momentul aniversar a fost unul de ţinută, bucurându-se de prezenţa colegilor decani ai barourilor din Oltenia, precum şi de cea a preşedintelui Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), av. dr. Gheorghe Florea, care au fost alături de avocaţii doljeni, prezenţi în număr mare în sală pentru a lua parte la această manifestare. Prestaţia avocaţilor a fost salutată şi de autorităţile locale, prin cuvintele adresate acestora de primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, şi preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa. Rolul important pe care îl au avocaţii a fost scos în evidenţă de judecătorul Ionel Grigorie, de la Curtea de Apel Craiova, iar prof. univ. dr. Sevastian Cercel a transmis un mesaj de felicitare din partea Facultăţii de Drept a Universităţii din Craiova. Învăţământul privat de Drept a fost reprezentat de prorectorul Universităţii ”Spiru Haret”, prof. univ. dr. Gheorghe Bică. Fostul decan al Baroului Dolj, Ion Turculeanu, a vorbit, de această dată, în calitate de vicepreşedinte al UNBR, asigurându-i pe colegii avocaţi că va face tot ceea ce ţine de funcţia sa pentru ca această profesie să dăinuie. Pentru a sublinia tradiţia îndelungată a Baroului Dolj, au fost lansate două cărţi, dintre care una reeditată, ”Istoria Baroului Dolj. 1864-1928” a autorului George Miulescu Demetrescu şi ”Istoria Baroului Dolj în documente 1911-1957” a autorului Şerban Pătraşcu.

Baroului Dolj i s-a recunoscut excelenţa de către UNBR

Decanul Baroului Dolj, av. Lucian Săuleanu a deschis evenimentul, explicând de ce a fost aleasă Sala Albastră pentru întâlnirea din acest an. „Locaţia aleasă nu este una întâmplătoare. Chiar dacă acum este sediul Universităţii, această clădire, după cum ştim cu toţii, a fost Palatul de Justiţie şi, tototdată, sediul Baroului Dolj timp de aproape 60 de ani. Cu alte cuvinte, este şi un mod de a ne întoarce în timp, într-un fel metaforic, şi de a încerca, în felul acesta, să construim un viitor al nostru, al juriştilor, de pe alte premize”, a precizat Lucian Săuleanu. Pentru că se împlinesc totodată şi 150 de ani de avocatură în Oltenia, o vârstă frumoasă pentru Baroul Dolj, noul decan a mărturisit că festivitatea acestei ediţii stă sub semnul tradiţiei. „Este clar că Baroul Dolj, de-a lungul timpului, a făcut proba tradiţiei, s-a implicat într-o serie de acţiuni. Aş vrea doar să amintesc, din perioada interbelică, câteva aspect care dovedesc puternica instituţie a Baroului, evidenţiate şi în cele două Istorii pe care astăzi avem plăcerea de a le lansa. Baroul Dolj edita trei reviste, reuşise să cumpere o clădire la Călimăneşti, unde a făcut vila Themis, a construit o pinacotecă de o valoare foarte mare care acum a beneficiat şi de o restaurare pe măsură. A oferit premii – premiul Avram Iancu, a cărui tradiţie se va relua din acest an – şi a constituit o bibliotecă cu exemplare rare. Numai dacă amintesc faptul că în 1926 a fost cumpărată biblioteca renumitului profesor Dimitrie Alexandresco este suficient să ne face o imagine despre modul în care avocaţii gândeau şi atunc i şi acum. Important este că aceste tradiţii au fost menţinute, continuate – şi vreau doar să fac referire la ultimii trei decani, Mihail Neagoe, Anton Pleşea şi Ion Turculeanu. Într-o măsură mai mică sau mai mare, toţi decanii au reclădit această instituţie şi merită să aduc în atenţie ultimele două decanate ale domnului Ion Turculeanu, când toate aspectele la care am făcut referire au fost preluate şi continuate, unele fiind pe punctul de a le finaliza”, a trecut în revistă, succint, istoria în fapte a solidei instituţii a BarouluiDolj.

Diploma de excelenţă a fost înmânată de preşedintele UNBR

Preşedinte UNBR, av. dr. Gheorghe Florea, ales recent pentru al treilea mandat, i-a lăudat pe avocaţii din Baroul Dolj şi a înmânat acestora o diplomă de execelenţă la aniversarea celor 150 de ani de avocatură. ”Baroul Dolj – indiferent de cine a fost condus – este unul din barourile care a reprezentat şi reprezintă pentru România un simbol al progresului în dezvoltarea preofesiei, iar realizările sale îmi impun obligaţia morală ca, în numele Comisiei permanente a Uniunii, să înmânez decanului Baroului o diplomă de excelenţă, conferită de de către corpul de avocaţi din România cu prilejul aniversării a 150 de ani de avocatură în Oltenia”. Alături de această diplomă de recunoaştere, preşedintele UNBR, Gheorghe Florea, le-a transmis avocaţilor doljeni urări de sănătate şi multă forţă „de a face bine pentru altul, de a fi dedicat în conducerea profesiei fără de care nu o să reuşim să izbândim, să rezistăm”. „Uniunea, care are în Baroul Dolj, în toţi avocaţii, în domnul vicepreşedinte Turculeanu, garanţia că acesta se va dezvolta pentru binele avocaturii din Dolj sau avocaturii din barourile învecinate. În Oltenia avem şi avocaţi foarte buni fotbalişti, avocaţi actori, scriitori, şi o avocată de excepţie, doamna Bianca Predescu, care răscoleşte cu atât de multă tenacitate în istoria pe care o rebrănduieşte spre binele nostru, al tuturor”, a mai adăugat av. Gheorghe Florea.

Av. Bianca Predescu: ”Baroul Dolj este alături de tot ceea ce înseamnă cultura craioveană”

Av. Bianca Predescu, care este şi profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universităţii din Craiova, a prezentat volumul „Istoria Baroului Dolj de la 1864-1928”, care a fost scrisă de renumitul avocat şi publicist interbelic craiovean George Miulescu Demetrescu. „Spiritul acestei cărţi stă în a-ţi exercita cu cinste şi devotement profesia în orice clipă. Cel puţin eu aşa am fost crescută. Astăzi, părinţii m-au rugat să vă transmit mesajul lor, mama este un avocat înscris în Baroul Dolj în 1947 şi tata în 1951. Vă transmit cu tot dragul mesajul lor cu urarea de a fi înţeles că avocatura este o profesie ce se exercită cu sufletul, cu cinste şi demnitate pentru societate, pentru dreptatea celui care trăieşte alături de tine în oraşul tău, în societatea românească”, a mărturisit Bianca Predescu. Volumul a fost reeditat la Editura Aius din Craiova, sub îngrijirea profesorului Bianca Predescu, care semnează şi Postfaţa. „Le mulţumesc din tot sufletulşi în mod deosebit celor trei decani, şi domnului Lucian Săuleanu pentru demersul ca această carte să fie prezentată pentru prima dată în cadrul Congresului Avocaţilor de anul acesta, aidoma cum se întâmpla în 1928. Lucrurile se repetă, istoria este în forme diferite şi, în esenţă, aceeaşi. Se repetă pentru că Baroul Dolj este alături de tot ceea ce înseamnă cultura craioveană”. Avocatul Bianca Predescu a subliniat, la rândul ei, tradiţia îndelungată cu care este încununat de timp Baroul Dolj: ”Este unul dintre primele barouri din ţară, prin tot ceea ce a creat el în timp. Şi după anii 90, prin modul în care ultimii trei decani care şi-au încetat mandatul – Mihai Neagoe, Anton Pleşea şi, cu deosebire, domnul Ion Turculeanu – au înţeles să reînvie spiritul avocaturii doljene din perioada

interbelică, a devenit vie şi istoria Baroului Dolj, scrisă de George Demetrescu-Miulescu, ce cuprinde tot ceea ce s-a întâmplat. Şi ne arată nu doar cum a fost atunci, dar şi spiritul vremurilor pentru avocatură, pentru societate în general, până în 1928, astfel încât reeditarea cărţii a devenit necesară. Fiind un ceas aniversar, le urez tuturor sănătate şi succes în mod deosebit şi să fim aşa cum erau, pe timpuri, în spirit să slujim poporul şi profesia, să fim alături atât avocaţi, cât şi avocaţi, căci justiţia se realizeazăprin noi zi de zi”.

 

Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu:

”Vreau să vă mulţumesc că sunteţi alături de noi în competiţia pentru Craiova Capitală Culturală Europeană, un proiect care, după ultimul sondaj, ne-am dat seama că 90% din populaţia Craiovei susţine acest demers, dar să nu uităm niciodată că dumneavoastră aţi fost primii care v-aţi alăturat. Vreau să vă mulţumesc că aţi fost alături de noi în toate procesele pe care primăria le-a avut. Aţi fost alături de noi pro bono pentru că, din păcate, legislaţia nu ne permite ca atunci când avem nevoie de avocaţi specializaţi să putem să îi angajăm”.

Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa:

„Un moment al dublei sărbători, prin care aniversăm împreună profesia avocaturii în România, dar şi tradiţia ei seculară în Oltenia. Baroul Dolj are o bogată istorie şi un nume sonor, clădite în timp prin responsabilitatea, implicarea şi profesionalismul celor care au îmbrăţişat această nobilă misiune. Îndelungata perioadă de activitate a însemnat pentru instituţia dumneavoastră şi o continuă evoluţie, conducând la definirea profilului său european în prezent. Doresc să salut faptul că Baroul doljean rămâne un actor cu un aport notabil a viaţa comunităţii care îndeplineşte şi un important rol social, aşa cum a procedat în permanenţă încă de la înfiinţare”.

Prof. univ. dr. Ion Turculeanu, vicepreşedintele UNBR: „Suntem printre puţinele barouri din ţară care au istoria lor”

Este o zi importantă pentru avocaţii din Dolj, ce ne puteţi spune despre istoria acestei profesii?

Ziua Avocatului român se sărbătoreşte în fiecare an pe 24 iunie, ea reprezintă, de fapt, ziua în care pentru prima dată, după apariţia legii de organizare modern din 6 decembrie 1864, s-a constituit primul Consiliu de Disciplină al Baroului Ilfov, transformat ulterior în Baroul de Bucureşti. În 1998, Congresul Avocaţilor a hotărât ca în această zi să fie sărbătorită Ziua Avocatului român. Realitatea este că nu a început avocatura atunci, pentru că prima ştire despre existenţa cuvântului de avocat este la 30 septembrie 1831, când Logofătul Dreptăţii, Iordache Golescu îi anunţa pe cei 22 de avocaţi de pe lângă Divanul Bucureştiului. Este prima dată  când se face trecerea de la „vechil de judecăţi”, cum a fost şi Tudor Vladimirescu, la termenul modern de avocatură. Este de fapt actul de naştere al primului barou al ţării, Baroul de Ilfov. Este adevărat că 30 de ani mai târziu, în 1864, a apărut prima lege de funcţionare a profesiei, iar primele barouri au fost: Baroul de Ilfov, Baroul de Iaşi şi al treilea, Baroul de Dolj, care organiza examenul de admitere pentru judeţele din regiunea Oltenia: Dolj, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi. Problema profesiei de avocat excede spaţiul ţării noastre.

Cât de veche este profesia de avocat dincolo de spaţiul ţării noastre?

Trebuie să vedem de unde provine această profesie. Avem un reper biblic şi unul istoric. Cel biblic este unul de orgoliu pentru profesia de avocat, pentru că se spune că este singura profesie a cărei naştere se leagă de dialogul dintre om şi Dumnezeu şi este cosemnată în Vechiul Testament. Primul avocat a fost Avram care a pledat în faţa Domnului pentru salvarea celor două Cetăţi, care căzuseră într-un mare păcat. În faţa lui Dumnezeu, Avram pledează şi îl întreabă că, dacă va găsi acolo 50 de oameni nevinovaţi, mai distruge Cetăţile? Dumnezeu spu ne că, dacă se vor găsi 50 de oameni nevinovaţi, nu mai dă foc acestor Cetăţi. Iar Avram continuă pledoria, întrebându-l pe Dumnezeu ce va face dacă nu va găsi 50 de nevinovaţi, ci 45 sau 40. Dumnezeu spune că şi 10 daca sunt nevinovaţi, el nu va mai distruge cele două Cetăţi. Numai că, a doua zi, Cetăţile au fost mistuite de flăcări, pentru că, Avram nu a reuşit în ele din urmă să găsească nici cel puţin un cetăţean nevinovat…

Dar istoric, de unde pornim ?

Din punct de vedere istoric ne vom duce la greci, pentru că, în Antena, fiecare cetăţean trebuia să dea dovadă de elocinţă, pentru că fiecare trebuia să se apere, el însu şi, în faţa Tribunalului Poporului. Ulterior, în Roma antică găsim evoluţia acestei profesii. Cel mai mare avocat al latinităţii rămâne totuşi Cicero. Întorcându-ne la noi, în 1864 apare prima legede organizare modernă a avocaturii. Este impropriu spus că se împlinesc 150 de ani de avocatură în Oltenia, nu, pentru că de fapt în Oltenia au existat şi înainte avocaţi, numai că legea impune studii de drept celor care doresc să se facă avocaţi. Îi preia pe cei care pledaseră iniţial, dar le impune studii de specialitate celor care doresc să se facă avocaţi. Este interesant că la vremea apariţiei legii, în Oltenia existau deja 17 avocaţi şi dintre ei patru erau absolvenţi ai unei facultăţi de drept din Occident, cel mai cunoscut fiind Gheorghe Chiţu, care era şi primar al municipiului Craiova, o

mare personalitate. La Baroul Dolj nu mai găsim aceste date, deoarece, din păcate lipseşte arhiva de la 1864 până la 1875. În 1876, Gheorghe Chiţu pleacă ministru.

Unde se află Baroul Dolj în această istorie ?

De-a lungul timpului, Baroul Dolj şi-a menţinut această ştachetă de Barou al Capitalei Olteniei, o zonă importantă. Mulţi avocaţi care au făcut parte din Baroul Dolj, absolvenţi ai unor facutăţi de prestigiu au ocupat funcţii importante în viaţa social-politică a Ţării Româneşti şi ulterior al României întregită. Foarte mulţi erau deputaţi, mulţi au fost primari. Tot ceea ce vă spun acum se poate regăsi în prima Istorie a Baroului Dolj (1864-1928), o istorie de la apariţia primei legi moderne şi până în 1928, o istorie scrisă de o personalitate remarcabilă a Baroului Dolj, George Miulescu Demetrescu, avocat şi publicist în acelaşi timp şi care a fost de curând reeditată cu sprijinul Baroului Dolj, în vremea când eu am fost decan. Suntem printre puţinele barouri care au istoria lor, dar în mod cert suntem primul barou care are o istorie scrisă. În 1928 niciun barou din ţară nu avea o istorie scrisă. Nu lipsesc personalităţile nici în perioada comunistă. Dar în acela şi timp se remarcă odată cu instalarea comunismului şi o dispariţie din viaţa socială şi politică a profesiei de avocat. Ea revine dar foarte greu şi firav, pentru că într-o vreme în care impostura se instaurează, foarte greu oameni eleganţi şi elevaţi cum sunt avocaţii şi-au găsit locul. Sper ca într-un final să prindă curaj, pentru că se dovedeşte că societatea are nevoie de minţile şi de personalităţi din lumea avocaturii.

România fiind un stat de drept, unde trebuie să plasăm avocatul, unde trebuie să se găsească el când vorbim despre democraţie?

De la 25 de ani de la schimbarea în drept al regimului totalitar, România se zbate să devină un stat de drept, în pofida a ceea ce spun foarte mulţi, că suntem un stat de drept. Dar un stat de drept nu înseamnă conţinutul unui stat cum este astăzi România. Un stat de drept înseamnă că toate instituţiile să se conducă după regulile sau ca oamenii să se conducă după reguli, iar instituţiile să fie în slujba cetăţeanului, dar tot după reguli.

Asta însemnă Drept, să te conduci după reguli. Statul nostru nu se conduce după reguli, iar cele mai multe sunt încălcate. Avocatul trebuie să se afle acolo unde se apără aceste reguli, pentru că dreptul constituţional la apărare este reprezentat numai de către avocaţi. Avocatul intră în coleziune cu instituţiile statului, care încalcă

aceste reguli, cu persoane fizice care încalcă drepturile altor cetăţeni. Din nefericire, şi nu este numai o treabă românească, guvernele încearcă să limiteze dreptul şi puterea avocatului din dorinţa de a-şi subordona pe cei cărora le-a dat votul ca să-i conducă. Noi mai trebuie să ne educăm din perspectiva democraţiei, noi nu ne indignăm dacă ni se iau din drepturi. La noi a protesta este încă o ruşine. Uitaţi-vă ce se întâmplă în alte state, în Europa, ce spun aceşti oameni, că regulile le sunt încălcate şi nu li se mai oferă ceea ce li s-a produs. Este şomaj, este sărăcie şi atunci intervin avocaţii. De ce? Pentru ei ştiu foarte bine regulile, ştiu foarte bine ce trebui făcut, ştiu foarte bine drepturile pe care le are orice cetăţean, ca şi contribuabil.

Corupţia atacă statul dedrept?!

Este foarte greu să reprezinţi interesele când oamenii nu sunt egali în faţa legii, când instituţiile nu sunt egale în faţa legii. Există discuţii în societatea civilă despre instituţii, că sunt privilegiate în raport cu cetăţeanul, ceea ce nu este în regulă. Cine şi-a închipuit intrarea în Uniunea Europeană ne va duce la acelaşi nivel de înţelegere a statului de drept cu ţările europene, e greşit. Nu te educi dacă calci pragul unei universităţi, trebuie să stai acolo, să studiezi, doar atunci te educi şi te luminezi. Am fost invitaţi în UE şi ne-am imaginat că suntem la fel, păi nu putem să înţelegem statul drept şi democraţia pentru că nu am trăit şi nu am evolut în democraţie. Noi ne-am trezit direct din totalitarism în democraţie. Nu am parcurs treptele obligatorii şi uite ce e la noi… Nu e vorba doar despre noi, ci şi despre toate statele din estul Europei: încălcarea drepturilor, a proprietăţii private, corupţie la toate nivelurile. Există corupţie şi în statele civilizate, dar corupţia acolo nu ajunge cum a ajuns la noi. Corupţia în România este generalizată.

Ce înseamnă un avocat bun din perspectiva unui client ? Dar din perspectiva unui preşedinte de barou?!

Cred că oamenii se gândesc când caută un avocat bun, un avocet „care se descurcă”. Un avocet bun este un avocat care are curajul să-i spună clientului ce crede despre cauză, cu toată sinceritata, să aprecieze şansele unei reuşite într-un proces, în aşa fel încât clientul respectiv să decidă singur dacă promovează procesul pentru a evita o pierdere şi timp şi o cheltuială materială care nu sunt foarte puţine mai ales în actuala conjuctură economică. Cu privire la Baroul Dolj, eu l-aş plasa printre primele barouri din ţară, pentru că am trăit nişte timpuri de mare satisfacţie după opt ani de muncă. Nu poţi să conduci Baroul decât în interesul avocaţilor şi pentru avocaţi, ci să-l conduci în aşa fel încât oamenii să constate că faci tot posibilul ca lor să le fie bine şi, în acelaşi timp, pentru a promova profesia de avocat. Apogeul l-am atins atunci când am organizat o conferinţă în parteneriat cu Ambasada Americană. ªtiţi ce greu este … pentru că nu poţi să aduci ambasada primei puteri a lumii la Craiova. Îţi trebuie o pregătire, iar pentru mine a fost un lucru extraordinary că Ambasada SUA a venit să colaboreze cu noi. Au venit doi reprezentanţi care au pus întrebări despre statul român, cum este el văzut în ţară şi cum e în SUA, unde există de mai bine de 200 de ani.

Ce perspective sunt pentru Baroul Dolj, cum văd tinerii avocaţi această profesie ? De când începi să ai satisfacţii în avocatură?

În ultimii cinci ani, de când dăm examen la Barou, selecţia este foarte riguroasă. Noi nu avem o probă orală, pentru că, în opinia mea, o probă orală este subiectivă şi avem o singură probă – test grilă, dar este o probă transparentă. Examenele sunt foarte corecte, iar tinerii care au intrat sunt de mare viitor şi perspectivă pentru Baroul Dolj. Însă vreau să vă spun că, în profesia de avocat, nu răzbe şti după doar câţiva anişori în această profesie. Este şi o vorbă care spune că primii 20 de ani sunt mai grei, iar aceşti 20 de ani înseamnă muncă şi responsabilitate. În opinia mea, muncă, seriozitate, responsabilitate sunt factori de care trebuie să ţină cont orice tânăr care vine să facă carieră din profesia de avocat. Din păcate, apariţia Codurilor nu a fost benefică pentru profesia de avocat. Curtea Constituţională a României a intervenit dur în Codul de Procedură Penală, exact acolo unde dispoziţiile au loc fără avocat şi fără client. Era o încălcare clară a dreptului la apărare a fiecărui suspect sau inculpat

Un gând pentru colegii avocaţi...

Cred că este o profesie care a început din Vechiul Testament şi va exista până când va mai rămâne un singur om pe pământ. Este o profesie dificilă, trece prin momente grele, nu poţi să faci justiţie într-o societate săracă, plină de prejudecăţi, cu o legislaţie stufoasă pentru că excesul de reglementări îndepărtează cetăţeanul de lege. Le urez, aşadar, avocaţilor să fie responsabili, să fie demni, să merite încrederea pe care clienţii lor le-o acordă. Şi atunci trebuie să fim dedicaţi acestei profesii.

LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN

1 COMENTARIU

  1. Procurorii sunt intelesi cu inculpatii, cu denuntatorii si cu avoacatii.
    Avocatii apararii si ai acuzarii isi vand informatii in vederea proceselor viitoare.
    Judecatorii nu au de ales. Judeca la infinit tot felul de prostii : contestatie la arest preventiv, contestatie la arest la domiciliu, punere sub urmarie judiciara etc. Niciodata, cauza. Pana se uita. Iar, in final, delicventul este pus in libertate. Nu orice fel de delicvent : in functie de partidul politic aflat la putere.

Comments are closed.