S-a discutat, ieri, în şedinţa lunară a Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) despre o problemă realmente importantă: asigurarea climatului de siguranţă civică în zonele unităţilor de învăţământ. Detaliile au fost dezvoltate de şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj, comisar-şef de poliţie Constantin Nicolescu, de şeful Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dolj, Constantin Florea, şi şeful Poliţiei Locale Craiova, Octavian Mateescu. Şi nu s-a bătut deloc apa în piuă, din moment ce efective notabile de poliţişti şi jandarmi au fost mobilizate, în zona unităţilor de învăţământ preuniversitar doljean, în ziua deschiderii noului an şcolar. S-a vorbit despre protocolul de cooperare privind prevenirea şi combaterea delicvenţei juvenile, încheiat între MEN şi MAI – Inspectoratul General al Poliţiei Române, de planul naţional comun de acţiune pentru creşterea gradului de siguranţă a elevilor şi a personalului didactic şi prevenirea delicvenţei juvenile în incinta şi zonele adiacente unităţilor de învăţământ şi, inclusiv, planul teritorial comun de acţiune, aprobat la nivelul Instituţiei Prefectului Dolj. Toate această enumerare de „protocoale”, subsumată unei adevărate strategii la nivelul Doljului, nu este deloc gratuită. Ea atestă responsabilităţi asumate de instituţii ale statului pentru apărarea ordinii şi liniştii publice în zonele învecinate unităţilor de învăţământ. Grija este maximă, veghea este continuă. Chiar şi acolo unde nu sunt la vedere, poliţiştii sau jandarmii se află… prezenţi. De la această margine a lucrurilor începe o altă discuţie: ce întreprinde fiecare unitate de învăţământ în scopul asigurării depline a procesului instructiv-educativ, inclusiv pentru prevenirea şi combaterea fermă a derapajelor de la disciplina şcolară, a normelor de conduită şi aşa mai departe. Ajungând aici, lucrurile stau realmente diferit. Doar 192 de unităţi de învăţământ sunt dotate cu sisteme de supraveghere şi echipamente antiefracţie şi doar 95 din 272 de şcoli gimnaziale, 55 de licee şi şcoli profesionale sunt asigurate cu pază. Oricum am întoarce discuţia, până la urmă „nu paza bună trece primejdia rea”, ci respectarea disciplinei şcolare fără nici un rabat, obligativitatea ataşării la vestimentaţie a însemnului distinctiv al unităţii de învăţământ, mai ales că destule semnale sugerează proliferarea delicvenţei în mediul şcolar. Orice cooperare inter-instituţională la nivel local nu poate fi considerată eficientă fără aportul consecvent al conducătorilor unităţilor de învăţământ, al cadrelor didactice şi, bineînţeles, al elevilor. Sună anacronic astfel de evaluări pentru domnii elevi, însă eforturile care se fac pentru protecţia unităţilor şcolare, siguranţa elevilor şi a personalului didactic sunt realmente de luat în seamă. Am spune, poate ca niciodată, amplitudinea măsurilor luate este una de excepţie, totul din dorinţa evitării oricărei perturbări a cadrului optim educaţional.
