Doi pensionari craioveni împart economiile cu cei năpăstuiţi

Actele de binefacere sunt flori rare în zilele noastre. Nu s-au ofilit, dar şi-au strâns petalele, s-au retras în umbră şi trezesc la prima vedere scepticism, făcându-i pe unii să ridice din sprânceană. Asta deoarece a mers vorba că faptele bune nu trebuie spuse cu voce tare, căci îşi pierd valoarea umanitară, fiind doar hrană pentru propria vanitate ori apă pentru spălarea mai vechilor păcate. Se întâmplă şi aşa, dar se întâmplă şi să întinzi o mână de ajutor celor din jur din convingerea că vei fi plătit la rândul tău cu aceeaşi monedă. E nevoie ca astfel de exemple să fie descoperite, ca astfel de flori să fie ocrotite,pentru ca ele să nu piară în vâltoarea vieţii. Emil şi Paulina Petraşcu, doi craioveni octogenari, soţ şi soţie, au ajuns la vârsta la care bucuriile vieţii nu mai au valoare materială. Banii merg pe medicamente, hrană şi plata utilităţilor, dar nu de puţine ori gândul bătrânilor s-a îndreptat către cei ce nu-şi permit un trai decent ori dau de necaz şi au nevoie de sprijin ca să meargă mai departe. Sunt pensionari şi împreună au venit lunar de aproximativ 2.000 de lei. Cadru militar şi asistentă medicală, cei doi nu s-au lăsat niciodată numai în salariu ori în pensie. „Tot ce am cumpărat, am cumpărat pe munca noastră”, spun cei doi. Din mâinile lor au ieşit piese de lasetă frumoase, dar mai ales valoroase, care le-au adus bani cât să nu ducă lipsă niciodată şi cât să-şi permită acum să-i ajute şi pe cei mai puţin norocoşi.

Deşi cu ani în urmă lucrau piese de lasetă preţioase, inventând modele noi de fiecare dată, Emil şi Paulina Petraşcu nu mai au puterea să o facă acum. Bătrâneţea a venit cu toată corvoada de boli şi dureri care o fac pe bătrână dependentă de zece tipuri de pastile. „Ne mai cârpim şi noi”, spune Emil Pătraşcu, care la rândul său nu se laudă cu o sănătate de fier. Locuinţa celor doi e un colţ liniştit şi liniştitor, cu tapet înflorat, tablouri amintind de tinereţe şi piese de mobilier ori obiecte decorative cu valoare sentimentală. Nu lipsesc mileurile. Pe lângă faptul că împodobesc mesele şi noptierele, exemplare demne de toată admiraţia sunt păstrate cu grijă pentru nepoate şi nepoţi, „să vadă şi ei ce ieşea din mâna bunicilor”.

Cei doi sunt singuri, dar s-au înconjurat de oameni cărora le-au făcut bine şi care la rândul lor le doresc binele. Ar fi putut pleca din ţară la cei doi copii stabiliţi în străinătate, dar au prins rădăcini aici şi nu-şi pot imagina bătrâneţea pe alte meleaguri.  „Avem doi băieţi, unul în Italia, lucrează ca asistent medical, iar celălalt în Germania, e inginer. Nu mai vin ei aici. Ne spun să vindem apartamentul să ne ducem acolo. Nu putem. Aici a murit mama mea, aici rămânem”, spune bătrâna, aprobată de soţul care povesteşte că teama de drumul lung cu autocarul ori avionul l-a ţinut în loc şi de la o vacanţă în străinătate. «Să zică „Îţi dau jumătate din America!” şi nu aş pleca», spune acesta hotărât.

Acum patru luni, apartamentul Cristinei Barbu, vecina soţilor Pătraşcu a luat foc …

…de la o priză stricată, potrivit pompierilor. Incendiului a distrus locuinţa şi a strivit speranţa proprietarei de a-şi reface casa cu banii din salariul modest. Singurele bunuri salvate din foc au fost două corpuri de mobilă. Deznădejdea femei a ajuns la inima bătrânilor, care i-au sărit în ajutor. Aceştia au scos din propriile buzunare banii necesari reparaţiilor, dar şi amenajării apartamentului, care nu mai poartă astăzi urmele incendiului devastator. De la prize, întrerupătoare şi aplice până la uşi, geamuri, masă şi scaun, totul a fost pus la locul dinainte. După socotelile riguroase ale celor doi, 816 lei noi au fost cheltuiţi pentru a scoate din impas vecina care a dat de necaz. Toate facturile şi chitanţele sunt puse în ordine ca să ateste că banii s-au dus pe lucruri trebuincioase şi nu pe nimicuri.

4.000 de lei au mers la un băieţel bolnav de cancer din Bucureşti…

…despre care, soţii Petraşcu au citit în ziar. Nu e zi în care să nu deschidă ziarele şi să se pună la curent cu noutăţile. Cazurile sociale îi impresionează adesea şi îi fac să se implice cum pot şi cât pot în rezolvarea acestora. Aşa se face că 4.000 de lei au intrat de curând în contul tatălui unui băieţel în vârstă de nouă ani din Bucureşti, diagnosticat cu leucemie. Sceptici la început, părinţii copilului s-au gândit că e o glumă, ori că banii au provenienţă îndoielnică, dar s-au convins în timp că nu e aşa. Din fericire, banii au ajuns la timp pentru a acoperi costurile unui tratament dur cu citostatice, care i-au adus vindecarea băiatului. Cu prilejul sărbătorilor de Paşti telefonul primit de la Bucureşti le-a adus bătrânilor mulţumirea sufletească de a fi salvat o viaţă. „Nenea Emile, să ştiţi că mi-a crescut părul”, i-a zis atunci  băiatul, care şi-a anunţat vizita la Craiova să-i cunoască pe cei doi.

Din seria actelor caritabile pe care nu le-au spus nimănui până azi,…

…deşi ar servi multora drept exemple, cei doi soţii Petraşcu scot dintre hârtiile ordonate unele care amintesc de Ionuţ Feraru. Un băiat din Amărăştii de Sus care a reuşit să-şi termine studiile graţie sprijinului financiar al celor doi. Aceştia i-au plătit cheltuielile pentru şcoală de la începutul acestui an. Tânărul are o situaţie grea acasă. Părinţii bolnavi nu au mai avut cu ce să-l trimită la şcoala pe care trebuia să o termine ca să-şi croiască un drum în viaţă. A apelat la bătrâni prinzând de veste că sunt oameni cu suflet şi mâna de ajutor de care avea atâta nevoie a venit. Dincolo de această binefacere, oamenii şi-au dat interesul pentru ca tânărul să se descurce şi mai departe, aşa că i-au achitat taxa pentru a face şcoala de şoferi.

”Dacă am luat hotărârea să-l ajutăm, atunci s-o facem până la capăt. Nu era păcat de copilul acesta să-l dea afară de la şcoală?”, spune Paulina Petraşcu. Un ziar central a scris la acea vreme despre Ionuţ Feraru, dar oamenii care l-au ajutat nu şi-au dat numele, considerând mai importantă şansa băiatului decât actul de caritate pe acre l-au făcut.

***

Pe domnu’ Cristi de la ziare l-am găsit ieri, ca-n fiecare zi, în Piaţa Mare, în spatele tarabei cu ziare şi reviste. Are o poveste de viaţă complicată, luptând şi acum pentru a-i asigura fetiţei de doi ani şi jumătate un acoperiş deasupra capului şi o masă decentă. Vizitator obişnuit al Pieţei Centrale, Emil Pătraşcu a aflat aşa, într-o doară, că familia vânzătorului abia a ridicat pereţii şi acoperişul locuinţei din localitatea doljeană Breasta, dar doarme cum poate pe jos, neavând un pat deocamdată. În urmă cu aproape o lună, Emil şi Paulina Pătraşcu au decis să-l ajute, luându-i o piatră de pe inimă. «L-am sunat şi l-am chemat la mine, după care am plecat împreună la depozitul de mobilă. I-am zis: „Cristi vreau să te duci şi să-şi alegi tot ce vrei şi crezi că ai nevoie pentru cameră”, spune Paulina Pătraşcu care-şi aminteşte că omul nu-şi mai stăpânea lacrimile. Asemenea ajutor într-un moment greu, o dată în viaţă l-a văzut. „Domnu’ Emil cumpără ziare de la mine de ani de zile. Am stat de vorbă într-o dimineaţă şi i-am povestit necazul meu. Nu a trecut mult până m-a şi ajutat. Acum avem unde să dormim datorită lui şi soţiei», mărturiseşte plin de recunoştinţă Cristian Arambaşa.