Un surâs în plină vară!

0
132

lan-cu-o-cultura-de-proumbNeîndoielnic ar surâde şi autorul acestui generic, Geo Saizescu, el însuşi din părţile Olteniei, la vara tumultoasă pe care o traversăm. Deşi se întâmplă mai rar, Sfântul Ilie s-a înduplecat anul acesta şi a trimis înainte cu câteva zile o ploaie consistentă, pe alocuri prea consistentă, peste plita încinsă de arşiţa sfâşietoare şi tulburătoare specifică lunii lui Cuptor. De la o margine la alta, Doljul, moleşit de vipie, a fost zdravăn udat şi răcorit, tocmai când mai era puţin şi chemate erau paparudele, nici o vorbă de sistemele de irigaţii, aşa-zisa armă la picior, odinioară, a agricultorilor, acum uitată. Şi ruginită, unde nu a fost devastată. Primul meteorolog al Doljului, Ion Marinică, de la Centrul Meteorologic Oltenia, care ne tot roagă de câte ori îi solicităm opinia să nu îi dăm numele, din motive de onestitate neînduplecată, ei bine ne contrazice cu argumente de statistică riguroasă, precizând că am mai avut ani cu teribilă instabilitate atmosferică în luna iulie. Ceea ce este adevărat, dar „ruperea baierelor cerului” şi adevărate ravagii, cum s-au înregistrat în judeţul limitrof – Mehedinţi –, cu 130 litri pe metrul pătrat la Balta şi 113 litri pe metrul pătrat la Drobeta-Turnu Severin, valori mai reduse pe platoul Bâcleşului şi la Strehaia, mai rar. În Dolj am avut pe arii extinse, cum spun meteorologii, precipitaţii consistente, de la Dăbuleni la Craiova, de la Podari la Negoieşti şi de la Coţofeni la Calafat, fără a fi ocolit Băileştiul, inima câmpiei doljene. Prin acest „dar” de la natură, în toiul verii, lângă solara tipsie a miriştii, după ce combinele şi-au terminat treaba, grâul rămânând prezent în orice act al vieţii, lanurile de porumb şi floarea-soarelui de un verde închis îşi proclamă neclintirea, vigoarea şi mai ales dârzenia. Hotărâte să învingă, par convinse acum că aşa se va şi întâmpla, după ce inima de cobalt a cerului a cedat şi ploaia căzută cu generozitate a adus ceea ce se aştepta: un surâs în plină vară. O vară doljeană acompaniată de concertele necostisitoare ale greierilor. Aşa stând lucrurile şi nu altfel, multe se leagă în câmpia Doljului – durerea şi dragostea multora –, când fiinţa noastră aparţine pelinului copt şi altor ierburi campestre. În iulie miraculoasa câmpie a Doljului, binecuvântată de ploaia premergătoare Sfântului Ilie, lasă fazanii să-şi petreacă puii prin mirişte, ca să-i îmbrace mai târziu în purpură. Pepenii Dăbuleniului, cu dulceaţa şi aroma lor inefabilă, se rotunjesc în dimensiuni, chiar dacă preţul lor rămâne, pe mai departe, sub al strădaniei depuse, una greu de descris. La atâtea nenorociri care se petrec împrejurul nostru, un surâs în plină vară, generat de rodul bogat care se prefigurează, acum şi la porumb, cu spicul lui înflorit, altă plantă fundamentală, îşi are rostul său pentru fiinţa noastră. Vara lui 2016 aparţine oltenilor, şi de asta nu ne mai încredinţează mare prozator D. R. Popescu, ci starea câmpului.