Deputaţii opoziţiei de dreapta, din Brazilia, au exultat, în urma votului istoric de la Camera Deputaţilor, de duminică 17 aprilie a.c., în favoarea destituirii preşedintelui Dilma Rousef (doar 137 voturi contra) intepretând imnul suporterilor auri-verde la Mondialul din 2014. “Eu sunt brazilian, cu multă mândrie şi multă dragoste“. Imnul suporterilor… auri-verde n-a rezonat prea fericit, din câte ne amintim, cu ceea ce se petrecea pe gazonul legendarului stadion Maracana şi amintirea descumpănitoarei partide dintre Nationalmanchaft şi echipa Cariocas, încă dăinuie. Puciştii au câştigat la Camera Deputaţilor, dar înfrângerea provizorie nu înseamnă, se consolează Jose Guimaraes, liderul partidului muncitorilor (PT – stânga) că războiul este pierdut. Acuzat de “fardarea” conturilor publice, în 2014 – anul realegerii sale, şi în 2015 pentru mascarea amplorii crizei economice, Dilma Rousef neagă că ar fi comis o crimă “de responsabilitate“, denunţând o lovitură de stat instituţională. Fosta luptătoare de gherilă a anunţat că va continua să lupte până în ultima secundă. Dar mandatul său atârnă, de acum, de un fir de aţă. La 11 mai a.c. va fi suficient un vot al majorităţii simple a senatorilor, pentru ca formalmente să fie pusă sub acuzare pentru “crimă de responsabilitate” şi deposedată de putere pentru 180 de zile, în aşteptarea verdictului final. Moştenitoare a fostului preşedinte Luiz Ignacio Lula da Silva, Dilma Rousef a intrat în istorie în 2011, devenind prima femeie preşedinte al Braziliei. Michel Temer, liderul partidului centrist, care a basculat majoritatea, îşi va asuma răspunderea formării unui guvern de tranziţie. Sesiunea extraordinară de la sfârşitul săptămânii precedente, s-a derulat într-o atmosferă teribil de încărcată, cu o confruntare fără precedent între preşedintele congresului, Eduardo Cuha, un deputat ultra-conservator, duşman declarat al preşedintelui, adept al bisericii evanghelice neo-pentacostală, inculpat pentru corupţie şi spălare de bani în scandalul Petrobras, şi susţinătorii preşedintelui, sub fluierăturile acestora, încât cu greu s-a putut reveni la calm, după intervenţia repetată a şefilor grupurilor parlamentare, fiecare ales având câte 10 secunde pentru anunţarea votului său. O remarcă: din 65 de membrii ai Comisiei speciale, care a recomandat votul pentru “destituire”, 36 sunt inculpaţi sau deja condamnaţi. Ceea ce în cazul Dilmei Rousef nu e cazul. Aceasta plăteşte pentru erorile sale, dar de altă natură: diplomatice, economice şi politice. Care au contribuit la scăderea popularităţii sale, la un prag fără precedent în tânăra democraţie braziliană. Peste 200 milioane de brazilieni divizaţi de dispute prelungite, resimt deja după decenii, recesiunea economică. Peste 60% din brazilieni doresc despărţirea de Dilma Rousef. Se apreciază că bătălia declanşată se duce între un guvern incompetent, susţinut de un partid care a trădat idealurile sale (PT) şi o opoziţie ipocrită, condusă de un actor politic, Eduardo Culho, acuzat de corupţie. Michel Temer, 75 de ani, este de asemenea impopular din cale afară, cu 1-2% cota de încredere, din perspectiva unei noi alegeri. De altfel, aliaţii Dilmei Rousef au cerut o destituire a sa, implicat fiind în manevre fiscale. O altă sabie a lui Damocles îl ameninţă pe Temer: este în colimatorul Tribunalului Suprem pentru bănuieli de finanţare ilicită a campaniei electorale din 2014. Aşa stând lucrurile, imnul suporterilor auri-verde de la Mondialul din 2014, nu sună deloc bine, şi nici nu-i îmbărbătează pe brazilieni.
