Europarlamentarul ALDE Norica Nicolai atrage atenţia asupra apropiatelor alegeri parlamentare din Italia, de la 4 martie a.c., care îngrijorează Bruxelles-ul, pe bună dreptate: „va fi un cutremur pentru UE, pentru că avem clar o certitudine, dacă nu un singur partid la conducere, atunci o coaliţie de partide, deloc prietenoase cu actualul lider al UE”. Deocamdată, „nu avem chiar o certitudine”, dar situaţia este mai confuză ca niciodată. Se prefigurează, prin organizarea alegerilor anticipate, un salt în necunoscut. Apărut în 2013 „Mişcarea cinci stele” (M5S) fondată de Beppe Grillo, toxică în ansamblul ei, acum condusă de Luigi di Maio (31 de ani) este creditată cu 28% din intenţiile de vot, după anumite sondaje, fiind „bine văzută” în Sardinia şi Sicilia. Liga de Nord, a lui Matteo Savini, are 14% în sondaje, iar Forza Italia, formaţiune condusă de ex-premierul Silvio Berlusconi (85 ani), este creditată cu 17%. Pro-fasciştii de la Fratelli d’Italia, au 5%. Magnatul media, Silvio Berlusconi, a anunţat deja o alianţă cu dreapta suveranistă, semnând cu Matteo Savini (44 de ani) şi Georgia Meloni, un acord de guvernare de centru-dreapta, cu accent pe anti-imigraţie, revenirea la impozitul uniform, abolirea reformei pensiilor şi a legii Forneo, adoptată în 2011, care vizează vârsta de pensionare. Nu sunt deplin de acord pe toate punctele, din schiţatul program de guvernare, dar au convenit totuşi ca formaţiunea cu cel mai ridicat procentaj, în alegerile legislative, să ofere premierul, iar cealaltă ministrul de Interne. Partidul Democrat, condus de Matteo Renzi, aflat la guvernare, este creditat cu peste 31-32% în sondaje, şi încă mai speră să convingă electoratul indecis. Şi, deja, ex-premierul şi ex-preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, şi-a declarat susţinerea pentru actualul premier, Paulo Gentiloni, cu o cumpătată prestaţie pe scena europeană. Coaliţia de centru-dreapta, concepută de Matteo Savini şi Silvio Berlusconi, ar putea atinge 35%, procentaj totuşi insuficient pentru asigurarea majorităţii în Parlament, potrivit proiecţiilor experţilor, fiindcă în conformitate cu legea electorală, adoptată anul trecut, se are în vedere scrutinul majoritar şi cel proporţional. Pentru ca o coaliţie să acceadă în Parlament, trebuie să realizeze 10%, iar un partid, de sine stătător, are un prag de 3%. Lucrurile sunt, cum spuneam, mai încurcate ca niciodată, fiindcă Silvio Berlusconi, politician hârşit, nu exclude, după modelul german, un „Grosse Koalition” cu Partidul Democrat al lui Matteo Renzi. La 3 februarie a.c., toată Italia a fost descumpănită de un eveniment tragic, petrecut în micul oraş Macerata (43.000 locuitori), la Marea Adriatică, unde şase africani, originari din Mali, Ghana şi Nigeria, au fost răniţi cu o armă de foc, de un militant de extremă-dreaptă, Luca Toni (28 de ani), ras în cap şi cu o cruce celtică tatuată pe braţ, fost candidat al Ligii de Nord la ultimele alegeri municipale. A fost arestat de carabinieri, care au descoperit la locuinţa sa un exemplar din „Mein Kampf”, dar şi alte publicaţii fasciste, unele aparţinând lui Benito Musolini. Făptaşul a vrut să denunţe numărul mare de imigranţi aflaţi pe teritoriul ţării, ca motiv de deschidere a focului, după ce, de dată recentă, o tânără italiancă de 18 ani, Pamela Matropietro, a fost ucisă, se spune de imigranţi africani. Silvio Berlusconi, care nu are voie să candideze, a adoptat o atitudine moderat pro-europeană, ostilă simplificărilor, dar alături de aliatul său Liga de Nord, a cerut „expulzarea celor 600.000 de imigranţi de pe teritoriul italian”. Referirea sa vizează imigranţii economici, lipsiţi de dreptul de a dobândi statut de refugiat. Problema nu e simplă, fiindcă experţii, potrivit cotidianului „La Republica”, evaluează la 4.000 de euro fiecare expulzare, ceea ce ar însemna o sumă de peste 2,4 miliarde euro. Presa din Peninsulă evidenţiază însă faptul că politica recentă a guvernului italian, privind Libia, a condus la bune rezultate în materie de control a ţărmurilor italiene. În Italia, au descins circa 630.000 de imigranţi, după 2014. Unii dintre aceştia au trecut spre Nord. Dar cifra e neconcludentă. Poate părea bizar, dar nicio formaţiune politică nu poate face majoritatea parlamentară, în actualul sistem electoral. Situaţia politică neliniştitoare din Peninsulă nu convine, de bună seamă, Bruxelles-ului. Şi, la Conferinţa pe chestiuni de Securitate de la Munchen, cu liderii ţărilor europene, şeful diplomaţiei germane, Sigmar Gabriel, a spus că breşele în UE „nu le provoacă nici Rusia, nici SUA, nici China”. Tot acolo s-a discutat, contradictoriu, între partizanii unei Europe cu apărare autonomă şi cei ai relaţiei atlantice. Reprezentanţii unor ţări NATO, au refuzat să stea alături de alţi reprezentanţi NATO, a deplâns Wolfgang Ischinger, organizatorul Conferinţei, fără a cita nume. În fine, dacă Sigmar Gabriel s-a pronunţat, scrie presa, într-o discuţie cu omologul său rus, Serghei Lavrov, pentru reducerea sancţiunilor contra Rusiei, preşedintele polonez, Mateusz Maroviescki, a spus răspicat că „Rusia este o problemă pentru Europa şi NATO”.
