Fascinaţia Asiei

0
155

Sunt unul dintre indivizii caucazieni cu trăsături asiatice. Habar n-am de unde vin! Cercetând spre rădăcina arborelui meu genealogic descopăr o stră-stră-stră-străbunică grecoaică. Dar n-am un nas tipic grecesc. Nu! Eu am ochii uşor oblici… Probabil de-aici a început totul.

Îmi place şi mă intrigă tot ce este legat de Asia. Am iubit de la început poveştile cu gheişe şi shoguni, am fost fascinată de junzi, de codul de onoare al samurailor, dar şi de faptul că, fără să ştiu iniţial despre ce e vorba, am apreciat şi îmbrăţişat principii confucianiste, am descoperit subtila simbolistică chineză şi „nobilii” ei: orhideea, bambusul, crizantema şi ume(caisul japonez), frumuseţi rafinate folosite în arta chinezească pentru a face referire la cultura junzu. Am făcut parte, la vârsta potrivită, dintr-un club de manga şi sufletul meu este încă acolo.

M-am plimbat ceva prin bătrâna Europă. Am văzut locuri magice, pline de istorie şi oameni deosebiţi. M-am plimbat şi în Lumea Nouă. Am vizitat Canada şi Statele Unite. Am observat şi admirat spiritul de învingător, încrederea deplină în forţele proprii caracteristice  oamenilor acestor locuri şi am fost surprinsă cât de mândri erau de oraşul lor vechi de … 600 de ani, neînţelegând de ce noi nu reuşim să evidenţiem şi să ne mândrim că trăim în Pelendava, atestată istoric pe vremea când indienii erau singurii stăpâni ai Americii.

Da, sunt un om norocos. La 21 de ani am făcut deja ceea ce am descris mai sus. Credeţi că mi se pare suficient? Nu! Nimic din ceea ce am văzut nu mi-a abătut atenţia de la mirajul asiatic. Îmi doresc să ajung acolo! Oare cum o fi să vizitez muzeul în care se află cel mai vechi pergament, din secolul III î.Hr.? Ce-ar însemna să mă pot plimba pe Marele Zid Chinezesc cel început în secolul VII î.Hr. şi a cărui construcţie până la forma de astăzi s-a întins de-a lungul a 2000 de ani? Asta da „răbdare chinezească”! Sincer, trebuie să mă concentrez ceva ca să realizez cu adevărat cât trebuie să mă întorc în timp cu gândul până la momentul în care, undeva în Asia, cineva a inventat pergamentul sau a pus prima cărămidă la baza zidului.

Simt uneori că istoria apasă. Din fericire nu striveşte! Consider că aşa se face că poporul chinez nu a rămas să trăiască doar din reuşitele strămoşilor, ci se ridică proaspăt şi tânăr, capabil de noi minuni în fiecare zi. Nu cred că mai este cineva care să nu fi auzit în ultimul timp despre cel mai lung pod peste mare(!)The Jiaozhou Bay Bridge, despre Ark Hotel de 15 etaje dat la cheie în 6 zile, despre clădirea de 30 de etaje construită pe malul unui lac din provincia Hunan în 360 de ore, despre Shanghai Tower cel de 632 de metri, despre cel mai mare baraj de acumulare din lume, The Three Gorges, în provincia Hubei, despre cel mai mare mall din lume – New South China Mall, din oraşul chinez Dongguan, despre… multe altele. Şi toate acestea sunt făcute de chinezii de astăzi, de acei chinezi care arată o sinceră prietenie ţării mele şi oamenilor ei.

Bunica mea, profesoară de matematică „de stil vechi”, nu m-a iertat niciodată că am ales domeniul umanist pentru pregătirea mea liceală şi, mai târziu, universitară. Mi-a reproşat mereu că am „minte de matematică” şi că o irosesc. Acum, la 80 de ani ai ei, am reuşit să-i demonstrez la ce o folosesc: să învăţ „limbile cu beţe”J. Da, scriu şi vorbesc binişor în japoneză şi coreeană. Acum mă apuc de chineză. Şi cum credeţi că o pot învăţa mai uşor şi mai temeinic? Făcând o „baie de limbă”, evident! Deci, încă un motiv să-mi doresc şi să lupt să ajung în China. Uraţi-mi succes!

OZANA LISANDRA IONICĂ

studentă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti