Grădina Botanică: Arborând stindardul ruginit al toamnei!

Un miracol vegetal e prea mult spus, o redesenare inspirată a unui sanctuar verde, amplasat pe aproape 17 ha, în inima Craiovei, ameninţat cu doar câţiva ani în urmă cu lăsarea de izbelişte, sună poate nepotrivit, dar o primenire gândită judicios, cu atâtea şi atâtea strădanii, spre a putea fi rebranşată spaţiilor verzi autentice, circumscrise specificului de Grădină Botanică, din marile oraşe, este o realitate de netăgăduit. Cum spuneam şi în primăvară, la ceasul policromiei lalelor şi narciselor, prin ţipătul galbenului lor strident desprins din soare şi al roşului sângeriu, ce inundau peluzele verzi ale parcului. Şi Rela Filip, directorul RAADFPL Craiova, care nu îşi arogă mărturisit, dar o face cu vehemenţă, merite conceptuale, cu valenţe de arhitectură peisageră, în cea de a doua devenire a Grădinii Botanice, rosteşte fără ezitare şi bineînţeles parti-prisul de paradă, un nume: Lia Olguţa Vasilescu, fostă primar, actualul ministru al Muncii. Şi spune un cuvânt: „tot”. Şi atât. Nu e ispitită de niciun comentariu subsecvent. Alei asfaltate, bănci moderne, coşuri pentru resturi, un mobilier specific parcurilor şi zonelor de agrement cu bună reputaţie, şi asta nu e decât ceea ce frapează ochiul, acum când vara geme demult, pusă la răcoare, iar orga bătrânilor arbori – stejari, fagi, ulmi, arini, goruni – cu ramurile obosite, părăsiţi zilnic de frunzele în culori sfâşietoare, anunţă durerea grea de a veşteji prin vuietul de ducă. Pe jos, frunzişul mort proclamă a lui octombrie apoteoză. Frunzele venite din copaci ce murmură, în vecinătatea umerilor trecătorilor pe alei, vârstnici şi tineri, copii surâzători cu mamele sau bunicii lor ieşiţi la plimbare, arborează stindardul ruginit al toamnei. Veveriţe roşietice sar semeţe dintr-o ramură în alta, tulburate de coţofene fără ocupaţie, dar supriza cea mare, frapantă, o constituie familiile numeroase de porumbei sălbatici, care au colonizat neverosimil arborii ce flanchează cursul pârâiaşului domol, pornit de la Fântâna Jianu. Pe luciul lacurilor decolmatate, se răfaţă în tihnă, indiferente la admiratori, grupuri de raţe sălbatice localizate, supravegheate în agitaţia lor de lebedele majestoase, atente la primejdiile învăluite în ceţuri pale. Totul e un inefabil tablou autumnal. Sună din când în când un freamăt de aramă al frunzelor de stejar prinse de patina vremii cărunte. Pe o pistă de tartan, de circa 300-350 metri, ce înconjoară cel de-al treilea lac, flancat de sălcii plângătoare, tineri şi tinere îşi fac nestânjeniţi antrenamentul cotidian de jogging, semn al unei noi civilizaţii. Grădina Botanică a Craiovei este în aceste zile frumoase de toamnă, care nu seamănă una cu alta, un paradis vegetal, în care poţi desluşi, reflectând, suspinul dureros al desfrunzirii. 32 de angajaţi ai sectorului de resort, în subordinea tehnicienei de vizibilă competenţă, Mariana Cimpoieru, din cadrul RAADPFL Craiova, veghează, în acordurile anotimpului, care se petrece molatic, la vraja sfintei dumbrăvi, care a redevenit Grădina Botanică.