Iniţiativa Cetăţenească Europeană (ECI – European Citizens Initiative) Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe – MSP este un subiect foarte sensibil şi merită analizat de presa românească şi nu numai. Pe 3 aprilie a.c. Comisia Europeană a acceptat înregistrarea parţială a MSP, iar demersul a agitat din nou spiritele la Bucureşti şi Budapesta. România nu a stat pe gânduri şi a chemat în instanţă Comisia Europeană pentru a demonstra că şi-a depăşit atribuţiile legale. Dar ce este interesant e că ideea lansării unei astfel de iniţiative cetăţeneşti a apărut la congresul FUEN din 2012, de la Moscova.
Aproape că răsuflam uşuraţi după o altă tentativă din 2013, când Comisia a respins iniţiativa. Mai exact, în data de 25 iulie 2013, CE a refuzat să înregistreze propunerea de iniţiativă pentru motivul că aceasta nu intră în mod vădit în sfera sa de competenţă pentru a propune un act juridic legiuitorului Uniunii. În consecinţă, iniţiatorii au sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru anularea deciziei Comisiei. Iar instanţa UE a dat dreptate Comisiei Europene, care a refuzat să înregistreze această propunere de ICE, iniţiatorii fiind Attila Dabis, din Budapesta, şi Balázs-Árpád Izsák, cu domiciliul în Târgu-Mureş — care urmărea să definească regiuni ce pot beneficia de politica de coeziune a Uniunii fără a respecta frontierele administrative interne ale statelor membre. Numai că lucrurile nu s/au oprit aici…că ar fi fost bine. Vecinii noştri au continuat cu acest demers, poate încurajaţi şi de alte puteri străine…şi au reuşit să-şi înregistreze iniţiativa la Comisia Europeană, pe 3 aprilie 2017, înregistrarea având numărul ECI ( 2017) 000004, fiind publicată pe 18 aprilie 2017, moment din care a pornit şi ceasul. Până la numărătoare finală mai rămânând 167 de zile.
Dar să începem cu începutul ca să înţelegem de fapt ce ne aşteaptă pe noi şi pe alţi cetăţeni ai Uniunii Europene. Această ICE permite cetăţenilor de pe teritoriul UE să se organizeze într-un comitet cetăţenesc de cel puţin 7 membri din 7 state comunitare diferite, prin care să propună modificări la legislaţia sau reglementările europene în vigoare, în baza tratatelor fundamentale ale Uniunii, având în permanenţă în vedere promovarea principiilor pe care este construit proiectul comunitar. Procedura prin care acest proces este validat de Comisia Europeană, organul la care se înaintează iniţiativa şi care se pronunţă asupra ei, este destul de complexă.
Zeci de mii de euro pentru MSP din partea Ungariei
Minority SafePack este o astfel de iniţiativă, organizată de FUEN – Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene (Federal Union of European Nationalities), organism care cuprinde peste 85 de organizaţii membre care militează pentru drepturile minorităţilor autohtone etnice din Europa. FUEN a fost înfiinţată în 1949, odată cu Consiliul Europei. Preşedintele acestei organizaţii este Loránt Vincze, secretar internaţional al UDMR şi reprezentantul Preşedintelui UDMR la Bruxelles. De asemenea, vicepreşedintele FUEN este Daniel Alfreider, vicepreşedinte şi la Partidului Poporului în Tirolul de Sud. Printre finanţatorii direcţi ai FUEN se numără şi guvernul de la Budapesta, conform declaraţiei financiare publicate în 2015, pentru bugetul propus in 2016, guvernul Ungariei având o contribuţie de 48.513,86 euro, pentru MSP.
Organizatorii au susţinut că adoptarea ansamblului propunerilor de acte juridice vizate ar reprezenta o îmbunătăţire semnificativă a protecţiei minorităţilor în Uniune în diferite domenii precum utilizarea limbii minorităţilor, în audiovizual, dar şi al politicilor regionale. În realitate, obiectivele pot genera consecinţe grave asupra stabilităţii Europei, una dintre acestea fiind chiar autonomia teritorială pe criteriu etnic. Trebuie menţionat aici că normele privind protecţia minorităţilor naţionale sunt atributul exclusiv al statelor membre, iar la nivel internaţional, sunt reglementate prin diferite acte de drept internaţional asumate.
FUEN nu condamnă în mod explicit ocuparea ilegală a Crimeei
Legiferarea unor astfel de prevederi precum cele din MSP pot genera o profundă fragmentare la nivelul UE, în detrimentul cetăţeanului european şi în favoarea unor mişcări predictibil secesioniste şi asta ar veni după Brexit, ceea ce ar înrăutăţii situaţia, nu tocmai confortabilă prin care trece UE. Nu întâmplător, MSP reuneşte susţinători cu un profil cel puţin eurosceptic, laolaltă cu o susţinere necondiţionată din partea Ungariei având în vedere că proiectul promovat de FUEN şi UDMR serveşte perfect intereselor politice promovate de Budapesta în materia autonomiei minorităţilor. Este interesant, că după Congresul FUEN din 2014, s-a emise o declaraţie referitoare la poziţia organizaţiei faţă de cele întâmplate în Ucraina. Deşi în acest document se face referire la integritatea teritorială a Ucrainei, FUEN nu condamnă în mod explicit ocuparea ilegală a Crimeei şi nu face referire la Rusia ca agresor, conform dreptului internaţional.
Pe de altă parte, obiectivul MSP, şi anume protecţia minorităţilor naţionale, este în afara cadrului de funcţionare al UE şi nu este în competenţa Uniunii să normeze acest domeniu, lăsat în atributul suveran al statelor membre prin tratatul de la Lisabona. O supralegiferare în domeniu ar crea situaţii de discriminare a majorităţii în detrimentul minorităţii, sub pretextul protejării minorităţilor naţionale.
România cheamă la bară CE
În 28 iunie 2017, în Jurnalul Oficial al UE a apărut înregistrată acţiunea introdusă de către România împotriva Comisiei Europene prin care solicită Curţii Europene de Justiţie anularea deciziei CE de înregistrare a iniţiativei cetăţeneşti Minority SafePack. Imediat au apărut reacţii şi în media românească, dar şi în cea de la Budapeste. Porcsalmi Balint, preşedintele executive al UDMR a afirmat că acesta este un demers care lezează interesele a 50 de milioane de cetăţeni minoritari din Europa. Deputat în Parlamentul European din partea UDMR, Csaba Sógor susţine că demersul României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este o dovadă că politica exemplară privind minorităţile nu este acoperită şi de realitate. Csaba Sógor consideră că în locul unor demersuri reale pentru minorităţi, autorităţile locale fac, mai degrabă, un „exerciţiu de comunicare“, arătându-se surprins şi dezamăgit de acţiunea Executivului român. Din alte ţări ale UE nu au existat niciun fel de reacţii.
***
Dar să ne reamintim ce a zis Tribunalul UE, în 2013, când a respins iniţiativa MSP:
Prin hotărârea sa Tribunalul constată că, în contextul politicii de coeziune a Uniunii, noţiunea ‘regiune’ trebuie definită cu respectarea situaţiei politice, administrative şi instituţionale existente în statele membre şi că, în consecinţă, Uniunea nu poate adopta un act care, precum cel propus în iniţiativă, ar urmări să definească regiuni cu minoritate naţională fără a ţine cont de această situaţie.
Tribunalul arată, de asemenea, că menţinerea caracteristicilor etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice ale anumitor teritorii nu este un scop care ar putea justifica adoptarea unui act în temeiul politicii de coeziune a Uniunii.
Instanţa subliniază că politica de coeziune a UE urmăreşte promovarea unei dezvoltări armonioase a ansamblului Uniunii şi, printre altele, reducerea handicapurilor demografice grave şi permanente de care suferă unele dintre regiunile sale. “Or, domnii Izsák şi Dabis nu au demonstrat că se poate considera că, în general, caracteristicile etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice ale regiunilor cu minoritate naţională pot constitui un asemenea handicap, astfel încât aceste regiuni să fie defavorizate în raport cu regiunile înconjurătoare”
Nu în ultimul rând, Tribunalul arată că actul propus prin iniţiativă nu este adecvat pentru a proteja diversitatea culturală reprezentată de minorităţile naţionale şi, prin urmare, nu poate fi adoptat în cadrul politicii culturale a Uniunii.
