Dar… dacă ȚIGANUL ar vrea şi el să fie…PRIMAR?
Al unui oraş mare şi frumos, din România?
Ei, cum ar fi?
Oare, dacă el şi-ar anunţa candidatura, cine
i-ar face campanie?
Cine l-ar vota?
Țiganii lui? Cu siguranţă, nu toţi.
Românii? Poate, aproape toţi.
Cert este că s-ar găsi, acolo, s-ar aduna electorat, exact cât pentru un mandat.
Care i-ar fi platforma-program?
Ce priorităţi ar avea?
Ce maşină de serviciu şi-ar alege?
I-ar favoriza pe romi, în detrimentul etnicilor majoritari?
Ar fi imparţial?
Mai mult ca sigur, eu mi-aş continua programele de integrare socială a romilor, de incluziune. Poate că pe cetăţenii de etnie romă chiar i-aş obliga, prin legea noastră – ţigănească – să fie primii care să respecte ceea ce se face bun în oraş, pentru toată lumea.
Dar, chiar, care ar putea fi relaţia mea cu Consiliul Local Municipal?
Îmi place să cred că ar fi una cât se poate de normală.
Ar trebui iarăşi să trăiesc între două lumi paralele, poate chiar între două Consilii.
Între Consiliul Local Municipal, unde ar fiinţa legea şi cooperarea instituţională.
De cealaltă parte s-ar afla un alt Consiliu: al nostru, al etniei, format din bătrânii înţelepţi ai comunităţii.
Ar trebui să găsesc calea de mijloc.
Ce comentarii s-ar mai fac prin presă, pe seama ţiganului-primar.
Ce dezbateri ar mai fi, cu politologi, psihologi, politicieni şi politruci.
Ar mai observa cineva vreo realizare? Cetăţenii în slujba cărora aş fi, cu siguranţă, da.
Un ţigan să fie Primar…
În alte colturi ale lumii nu ar fi ceva ieşit din comun.
La Miami a ieşit primar un cubanez.
La Londra a ieşit primar un pakistanez musulman.
Până de curând, un cetăţean american de culoare, Obama, a fost preşedintele SUA.
În alte părţi se poate, fără prejudecăţi. Calitatea omului este cea care contează – profesional şi moral. Poate că şi în România se va putea, cândva.
Nu vreau să sperii pe nimeni, din cei care parcurg rândurile acestui editorial. Staţi liniştiţi.
Eu nu voi candida niciodată pentru o funcţie atât de înaltă, precum cea de primar al Craiovei. Sunt oameni competenţi, care pot să o facă.
Eu îmi doresc foarte mult, pentru Craiova noastră, continuitate.
Îmi doresc un primar de valoarea doamnei ministru Lia Olguţa Vasilescu.
Pot să afirm că atât cat pot, poate la fel ca până acum, poate mai mult, dar cu siguranţă nu mai puţin, voi fi alături de primarul care va dori să continue ceea ce s-a început bine şi frumos în municipiul nostru.
Îmi cunosc limitele şi îmi ştiu foarte bine locul şi rolul meu în societate.
Oricum, pot să spun ca tot sunt un fel de primar: al ţiganilor.
Însă, orice ar fi, important este să rămânem oameni. Să ne respectăm pe noi înşine, respectându-i pe cei din jur, indiferent de etnie.
Vă spusesem mai sus despre un al doilea Consiliu. Unul care coboară din istorie. Și căruia eu mă supun. Într-un număr viitor am să vă povestesc în amănunt despre ce şi despre cine este vorba.
Vă doresc să fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi de primăvară.
Și vă asigur de alesul meu respect.
Romeo Tiberiade,
Preşedinte Partida Romilor PRO EUROPA Sucursala Dolj
