Moţiunea de cenzură a opoziţiei unite (PNL, USR, PMP) intitulată „Ajunge! Guvernul Dragnea-Dăncilă ruşinea României”, va fi citită astăzi în plen, urmând ca votul să fie dat joia viitoare. Dacă o moţiune de cenzură vizând guvernul în exerciţiu este un demers constituţional, la îndemâna opoziţiei, şi moţiunea actuală, preparată îndelung de liberali, nu este altceva. Deşi titlul şi textul acesteia rămân discutabile, sub aspectul invulnerabilei exasperări, a certitudinilor de beton şi a tonului abraziv – nu se umblă cu menajamente, cu eufemisme, cu ironii fine, ci se practică muşcătura lacomă, ironia groasă, epitetul barbar –, alta este nedumerirea, livrată fiind de ultimul sondaj CURS. Care arată aşa: PSD 33%; PNL 20%; ALDE şi PRO România câte 9% fiecare; USR 7%; Mişcarea România Împreună rebotezată Partidul Libertăţii Unităţii şi Solidarităţii (Plus) şi PMP au câte 5%. Fireşte, social-democrţaii au scăzut în sondaje – în aprilie aveau 39%, iar în iunie 37% – dar deocamdată, ecartul faţă de PNL, principalul partid de opoziţie este unul prea mare. Mai mult, PNL, USR şi UMP, împreună, se plasează potrivit sondajului CURS sub… PSD. Şi întrebarea imediată nu este alta decât următoarea: de ce nu creşte PNL-ul? Ce ar vrea Ludovic Orban, liderul liberalilor, în paradele sale politice, nu credem că se poate, adică, guvernul condus de Viorica Dăncilă „să fie dat jos” prin moţiunea de cenzură, cu sprijinul rebelilor din PSD, iar domnia sa, de când se ştie în aşteptare, să fie desemnat… prim-ministru, şi să-şi treacă guvernul tot cu sprijinul PSD. Logica urlă. Sună straniu şi nu se poate. De altfel însăşi aritmetica parlamentară, în acest moment, înainte de dezbaterea de luni a moţiunii, este foarte clară: PNL, USR şi PMP ar mai avea nevoie de încă vreo 70 de voturi pentru a trimite guvernul Viorica Dăncilă în istorie. Comentariile sunt inutile. PNL şi USR şi PMP nu fac doar o opoziţie nefericită, la fel de nefericită ar fi şi prestaţia lor, dacă – din întâmplare –ar ajunge la putere. Au bătut şaua anticorupţiei, până la obstinaţie, încă liberalii au ajuns, paradoxal, să devină intolerabili chiar faţă de virtuţiile tradiţionale ale liberalismului. Din exerciţiul cu moţiunea de cenzură din această săptămână, teamă ne este că şifonat iese înaintea altora însuşi Ludovic Orban, care şi-a făcut curaj singur, declarând că mai are nevoie de… 65 de voturi. Şi „dădea în scris”, cu suverană autoritate, la un post de televiziune, că dacă UDMR şi ALDE se dislocă de actuala putere şi votează moţiunea de cenzură, guvernul Dăncilă este căzut şi în două zile se construieşte o majoritate imediată. Cum să numeşti tipul acesta de nonşalanţă? Cinism, dispreţ, ipocrizie, prostie pură. Greu de precizat. Cu veselia sa de piculină şi accente de joagăr, lipsit de anvergura intelectuală necesară, cu o verticalitate de plastilină, fără nicio umbră de îndoială, de melancolie, o minimală confruntare cu defectele proprii, asfixiat de o euforie contagioasă, Ludovic Orban se doreşte un băiat de comitet, simpatic, cu gesturi de agapă amicală şi atât. Să concluzionăm: şi sondajul CURS, oricât ar fi de relativ, şi aritmetica parlamentară atestă acelaşi lucru. Fără a fi din cale afară de performant, guvernul Viorica Dăncilă stă mai bine în sondaje decât „eventualul guvern din umbră, care ar dori să îi ia locul”.
