În noua casă de pe strada „Jieţului” nr. 19, într-o atmosferă fără fast, dar încărcată de emoţie pentru invitaţi, Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Cornetti” din Craiova a sărbătorit împlinirea a 100 de ani de existenţă. Programul aniversar s-a desfăşurat, de fapt, pe parcursul întregii săptămâni, cuprinzând mai multe spectacole muzicale şi culminând, ieri, cu lansarea lucrării «Şcoala „Cornetti” – la centenar. 1911/1912 – 2011/2012» (Ed. „SimArt”, vol. I), realizată de directorul instituţiei, prof. Radu Augustin.
Evenimentul a reunit personalităţi care şi-au legat numele de această şcoală, fie ca dascăli, fie ca absolvenţi care, mai apoi, au urmat sau nu calea artelor. Muzicienii Octav Calleya (Spania), Alexandru şi Nicolae Racu, artişti plastici, medicii Marcel Ionescu şi Corneliu Sabetay, reprezentaţi ai unor instituţii de cultură ale urbei, precum Filarmonica „Oltenia”, Muzeul de Artă ori Centrul Culturii Tradiţionale Dolj, şi mulţi alţi invitaţi au parcurs, în aproape două ceasuri, o istorie de 100 de ani, evocată de prof. Radu Augustin. Bazată pe o solidă documentare, lucrarea domniei sale aduce în prim-plan figuri ale unor personalităţi graţie cărora instituţia craioveană îşi celebrează astăzi centenarul, dar şi documente şi imagini ale vremii. Totodată, cuprinde mesaje aniversare ale câtorva absolvenţi, între care Remus Georgescu, Titu-Marius I. Băjenescu (Elveţia), Liana Şerbescu (Olanda), Sanda Niţă, Gabriel Bratu, Marius Panduru ş.a.
Invitat la întâlnirea aniversară, editorul Nicolae Marinescu, totodată preşedintele Comisiei de Cultură a Consiliului Local Craiova, a subliniat însemnătatea celor 100 de ani de existenţă a şcolii: «Acest centenar ne arată câteva lucruri. În primul rând că în această lume cu orizont cenuşiu există posibilitatea de a întrevedea totuşi un viitor în valorile perene. Istoria Şcolii „Cornetti” este o mostră de sinteză a acestor valori, între care cea dintâi poate că este aceea a muncii făcute profesionist. Pentru că familia Cornetti şi-a dobândit averea muncind corect şi agonisind prin competenţă. Este mare nevoie să recuperăm aceste valori, într-o societate care pare că se pierde tot mai mult în pretenţii mari, disponibilitate şi înclinaţie către superficialitate. În al doilea rând, acest rod al muncii s-a întors la comunitate. Şi astăzi este nevoie de generozitate. Lumea aceasta, care se zgâlţâie din toate încheieturile şi care îşi caută un viitor destul de tulbure deocamdată, cred că dincolo de dorinţa şi puterea de a munci onest şi calificat trebuie să descopere ideea de generozitate şi de solidaritate».
Referirea este, desigur, la actul de mecenat al familiei Cornetti – Elena şi Elefterie –, care şi-au lăsat întreaga avere Primăriei oraşului pentru ca aceasta să întemeieze o instituţie de învăţământ muzical cum, la vremea aceea, mai existau doar la Bucureşti şi Iaşi. Graţie acestui gest, în toamna lui 1911, Şcoala de Muzică „Elefterie şi Elena Cornetti, născută Zissy”, îşi deschidea, în cadru festiv, porţile, iar astăzi aniversăm zece decenii de activitate didactică…
