Iarna e aici, vara… departe!

0
81

Fireşte, în roata anotimpurilor, deşi ceva de aşteptat ar mai fi şi bine ar fi să avem o toamnă calmă prelungită, urmează instalarea sezonului rece, adică venirea iernii. Remarca aceasta e la îndemâna oricui. Dacă ceva merită readus în atenţie este experienţa iernii. Fiindcă, sistematic, previzibilul a găsit nepregătite multe autorităţi locale. Încât ne-am deprins să asociem, cu o naturaleţe morbidă, „frumuseţea” iernii cu mizeriile ei. Am folosit ghilimelele nu întâmplător, fiindcă nu ştim cât de „frumos” poate fi un anotimp care aduce obsedantele facturi năucitoare la agentul termic şi toate celelalte inconveniente. Se avansează deja, aiuristic, deşi specialiştii ANM dezmint asemenea ipoteze, că vom avea o iarnă cu zăpezi abundente, geruri siberiene, troieniri şi toată asezonarea de rigoare. Ultimele două ierni au adus zăpadă consistentă în zonă, cu rostul ei cel puţin pentru întinsa câmpie a Doljului. În egală măsură, ele au constituit adevărate examene de ceea ce numim spirit gospodăresc pentru majoritatea primarilor, care în general s-au descurcat adecvat, graţie pregătirilor făcute din timp. Asta însemnând dotarea cu utilaje de deszăpezire, revizuirea acestora premergător momentului în care au trebuit puse în funcţiune şi tot ce a mai presupus eventuala „luptă” cu intemperiile iernii. Ca să nu ne lungim cu vorba, arătându-ne sfătoşi, există deja acumulată o experienţă, dar şi suficiente „învăţături de minte”. De care trebuie ţinut cont. Poate părea superfluu să aducem în discuţie o asemenea temă, dar ştim, şi nu suntem singurii, pe ce ne bazăm. De întreaga deszăpezire operativă pe raza localităţilor rurale şi urbane răspund primăriile, de deszăpezirea drumurilor judeţene răspunde – şi a dovedit deplină solicitudine – Consiliul Judeţean şi, în fine… CADNR, cu tronsoanele sale de drumuri naţionale şi, implicit, responsabilitate. Excluzând orice heirupism de circumstanţă, bănuim că este deja momentul revizuirii strategiilor. Totul spre evitarea, pe cât posibil, a bombănelilor, până la blasfemie, din partea oamenilor. Nu rareori, acţiunile care dovedesc destoinicia aleşilor locali sunt simple. Cumpănite îndelung şi predictibile. Alteori dimpotrivă, totul e un coşmar. Nu ne hazardăm a ne da cu părerea asupra iernii, cum spuneam apropiate. Pe termen lung, majoritatea prognozelor meteo nu s-au calchiat realităţilor trăite, dar vorbă veche şi încărcată de adevăr: „iarna nu-i ca vara”. Şi o pregătire minuţioasă, deloc prematură, ne scuteşte de mari bătăi de cap, de care oricum nu vom fi ocoliţi pe deplin, dar măcar vom face mai puţin trist anotimpul devenit frisonul inalienabilei noastre identităţi, asociat specificului local.