La doar un an după o remaniere majoră, Zelenski a luat prin surprindere lumea politică ucrainiană şi propriul partid, miercuri 15 iulie, demiţând-o pe Yulia Sviridenko, prim-ministru şi întreg cabinetul. În sprijinul ministrului Apărării, Mihailo Fedorov, s-au activat reţelele de socializare şi străzile, la fel cum s-a întâmplat şi cu legile anticorupţie. Componenţa noului cabinet a fost anunţată deja, cu excepţia miniştrilor de Externe şi Apărare, care urmează să fie desemnaţi de preşedinte. Fedorov şi-ar fi creat propriul ecosistem de stăpân al bugetului, şi a intrat în conflict cu apropiaţi ai lui Zelenski. A mai existat şi un conflict, din ce în ce mai aprins între el şi Syrsky, şeful armatei, acesta fiind cheia controlului lui Zelenski asupra armatei şi suprimării oricărei mişcări politice. Pe scurt, Fedorov ar fi pătruns într-unul din cele mai sensibile domenii ale puterii: zone de intersecţie unde războiul, achiziţiile publice şi practicile de captare a beneficiilor intră în coliziune. Ca ministru interimar al Apărării ar fi numit şeful spionajului, Yevhenii Khamara. Zelenski l-a demis şi pe şeful administraţiei militare al Kievului, Tymur Tkacenko, conform unui decret publicat pe site-ul biroului prezidenţial. Într-o conferinţă de presă susţinută la Kiev cu premierul britanic Keir Starmer, Zelenski a declarat că a existat un dialog dificil între Fedorov, considerat pe scară largă un reformator şi modernizator, şi comandantul şef al armatei, generalul colonel Oleksandr Syrskyi.
