Comisia Europeană în era… Ursulei von der Layen!

0
191

Prima femeie – Ursula von der Leyen (60 ani) – în fruntea Comisiei Europene, şi-a făcut destule griji premergător votului din hemicyclul de la Strasbourg. Suspansul a fost teribil. Ex-ministrul Apărării, din Germania, fidelă Angelei Merkel, a menţionat marile priorităţi ale mandatului său, dacă va fi aleasă, a acceptat puncte de vedere din partea grupurilor parlamentare distincte, a făcut o cursă cu obstacole, cum se spune, ştiind de acum că substituirea spitzenkandidaten n-a fost uşor digerată, nici de Manfred Weber (PPE) nici de Frans Timmermans (S&D) cărora le-a fost preferată. A pus accentul pe o paletă largă de probleme, de la reducerea emisiilor de CO2, cu 55% până în 2030, Brexit –actualmente fixat la 31 octombrie a.c.- arătându-se dispusă pentru o nouă amânare, declaraţie fluierată de eurodeputaţii britanici pro-Brexit, ajutoare sociale, migraţie, etc. Luni menţionase că acordul de retragere al Marii Britanii, deja negociat, este cel mai bun şi singurul posibil. A mai spus că giganţii tehnologici, care fac profituri uriaşe în Europa –lucru lăudabil- beneficiind de pe urma sistemelor de educaţie, trebuie să plătească taxe. Aritmetic cărţile erau făcute: 182 voturi din partea PPE, 108 voturi de la Renew Europe, şi 154 voturi din partea S&D. Chiar cu unele „defecţiuni” din partea socialiştilor germani (SPD), parteneri de coaliţie (Grosse Koalition – GroKo) ai guvernului Merkel, virulenţi la candidatura sa, surprizele erau excluse în atingerea pragului de 374 voturi pentru a fi aleasă. Şi erau excluse pentru că eurodeputaţii polonezi (Dreptate şi Justuţie), ai Mişcării 5 Stele (M5S) şi Liga lui Mateo Salvini, însumând 68 mandate, promiseseră, în cele din urmă, că o votează. Ceea ce ar însemna, cum profeţa Sven Giegold, eurodeputat din partea Verzilor, că von der Leyen este primul preşedinte ales, fără o majoritate pro-europeană. S-au purtat negocieri aprinse. Finalmente,  cu doar 383 de voturi “pentru”, 327 voturi “contra” şi 22 abţineri, Ursula von der Leyen a fost aleasă preşedinta Comisiei Europene pentru următorii 5 ani. O victorie fără glorie, dar ce mai contează. Ursula von der Leyen a promis un „green deal” pentru UE în primele 100 zile de mandat. Este pentru prima dată după 52 de ani când Germania, prin reprezentantul său, prezidează Comisia Europeană. A mai făcut-o între 1958 şi 1967, prin Walter Halstein. Excluse erau ieri voturile Verzilor (74 aleşi), extremei Stângi (GUE/NGL – 41 aleşi), Adunării Naţionale (Franţa) şi AFD. Într-un peisaj politic heteroclit, cum este Parlamentul European, care cuprinde eurodeputaţi de stânga, de dreapta, liberali, populişti, extremişti, este greu de făcut majorităţi. Pentru memorie să reamintim că la 15 iulie 2014, Jean Claude Junker a primit 422 voturi (250 contra şi 47 abţineri); Jose Barroso, în al doilea mandat, la 16 septembrie 2009, a reunit 382 de voturi „pentru”, 219 voturi contra şi 117 abţineri. În primul mandat, la 22 iulie 2004, luase 413 voturi „pentru”, 251 contra şi 44 de abţineri. La 5 mai 1999 Romano Prodi reuşise să obţină 392 de voturi „pentru”, 72 voturi contra şi 41 de abţineri. În fine la 21 iulie 1994, Jaques Santer era ales preşedinte al Comisiei Europene cu 260 voturi „pentru”, 238 voturi contra şi 23 abţineri. În caz de respingere al Ursulei von der Leyen nu era prevăzut un al doilea tur de scrutin. Adică o a doua şansă. Comisia Europeană aştepta o nouă propunere din partea Consiliului European care urma să fie discutată în Parlamentul European în luna septembrie. Uniunea Europeană intră în era Ursulei von der Leyen, care nu s-ar putea spune că nu cunoaşte ceea ce o aşteaptă. Şi o aşteaptă o Uniune Europeană în criză instituţională. Se spune că a fost “salvată” de eurodeputaţii polonezi de la Dreptate şi Justiţie (PIS), cu cele 26 de voturi ale lor.