Cazul Mugur Riza: A plecat fără să spună nimic

4
5167

Numele doctorului Mugur Riza, de la Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, devenise cunoscut, de multă vreme, la nivelul urbei, şi nu numai. Ajutase mulţi pacienţi să se vindece, era săritor, cum se spune, făcuse sport de performanţă în tinereţe, fusese sociabil, uneori în exces, animat de un optimism robust, şi avusese prieteni. Mulţi la număr. De la o vreme se afla însă în relaţii de adversitate, uneori exacerbate, cu restul colegilor de clinică şi nici una din „părţi” nu probase flexibilitatea necesară unei minime armonizări a lucrurilor. Dimpotrivă, tensiunile au escaladat până la un punct terminus, răzbătut în spaţiul public. Dacă învinuim doar adversarii doctorului Mugur Riza, de bună seamă greşim, prin necunoaşterea exactă a detaliilor. Dacă atribuim vinovăţia exclusivă, doar comportamentului dificil al doctorului Mugur Riza, deşi despre morţi numai de bine, nu punem stăpânire pe adevăr. Cert este însă faptul că nu excesul de tact prisosea în Clinica de urologie, ci mai degrabă excesul de vanitate. Nici Colegiul Medicilor, nici Comisia de disciplină, nu-l aveau la inimă, ceea ce încurcă moralmente, de-a dreptul, lucrurile. În vederea limitării oricărui element de arbitrariu şi abuz, prin lege s-a stabilit că angajatorul poate uza de dreptul său de a sancţiona, numai după realizarea unei cercetări prealabile. Or, având nevoie ca membrii Comisiei de disciplină să ajungă la o concluzie dorită de conducerea spitalului, a fost numită o Comisie de disciplină specială, alta decât cea care exista, prin înlocuirea membrilor Comisiei deja instituită la nivelul spitalului. O să revenim asupra acestui aspect. Câştigase recent, la Curtea de Apel Craiova, procesul cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova, care îi desfăcuse contractul de muncă şi avea motive să exulte. N-a făcut-o. Mărturisirile sale m-au întristat de fiecare dată, deşi devenise greu de decantat, care dintre „tabere” avea dreptate. A decis justiţia. La 64 de ani, doctorul Mugur Riza, medic primar urolog, doctor în medicină, cu o vechime de 40 de ani, şi-a pus capăt zilelor, ieri dimineaţă, fiind găsit spânzurat, într-o anexă a locuinţei sale din satul Floreşti, comuna Şimnicul de Sus, unde lucrătorii din cadrul Secţiei 1 Poliţie Rurală Melineşti, deplasaţi la faţa locului, au constatat starea de fapt. A preferat să fie singur în momentul despărţirii de lume şi n-a lăsat nici un mesaj. Orgoliul exacerbat? O anemie a spiritului la fel de mare? Greu de dat un răspuns tranşant. De regulă un asemenea final presupune o lungă şi chinuitoare deliberare, amânări şi ezitări. Sinuciderea nu este un act de luciditate, nici unul de curaj, ci unul disperat sau impulsiv, din motive pe care, de cele mai multe ori, le cunosc doar făptaşii şi le duc în mormânt. Înţeleg mult mai bine de ce Cesare Pavese revine stăruitor asupra acestor obsesii în „Meseria de a trăi”. El încerca să-şi dea curaj. Doctorul Mugur Riza, bărbat falnic, senin, absolvise şi Facultatea de Drept, ca un moft, s-a luptat în justiţie, pentru a-şi câştiga dreptatea. Simţea de la o vreme, părăsit şi de prieteni, că devenise o singurătate vulnerabilă, privit fiind cu o indiferenţă ostilă. Îşi recunoştea propriile erori. Dar nu mai primea de nicăieri o mână de ajutor, o încurajare, un semn de perenă prietenie. Îşi menţinuse încă norma de cadru didactic la Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova. Se spune că sinuciderea este expresia urii faţă de tine însuţi, ură care se poate transforma, în momentele de criză, într-o dorinţă de auto-distrugere. Făptaşul se omoară pe sine, fiindcă nu mai are pe altcineva la îndemână. Cazul dr. Mugur Riza nu este unul de trecut cu vederea. Era un semen de-al nostru, care a simţit pe propria piele o realitate: în lumea noastră de astăzi, dacă eşti singur eşti mort. Eşti privit cu ură, ca un dulău jigărit, pe care-l deranjezi din somn. Şi atunci solitarilor, disperaţi, le rămâne o singură formă de comunicare: auto-suprimarea. Când nimeni nu mai are nevoie de tine, când te simţi inutil, când la strigătele tale de disperare nu răspunde decât ecoul şi resimţi umilinţa nebăgării în seamă, atunci cel mai comod este să fi etichetat cu dispreţ doar nebun, şi atât. În ultimi 15 ani, potrivit statisticilor, circa 14.000 de medici din România au plecat la muncă în străinătate. Greaţa de viaţă a dr. Mugur Riza, repetăm, medic primar, sugerează absenţa oricărei fărâme de solidaritate, chiar dacă, putem admite, idiosincrazia atinsese cote maxime. Obosit de viaţă, scârbit de multe, prin gestul său, dr. Mugur Riza provoacă doar compasiune, din partea unora care l-au cunoscut şi nedumerire perplexă. Dumnezeu să-l odihnească!

4 COMENTARII

  1. Din pacate, din dorinta evidenta de a va victimiza prietenul, ati uitat anumite “detalii” despre “cariera” lui “Mugur”:
    – nici macar nu il chema Mugur – era pseudonimul folosit pe cand lucra in structurile securitatii si dadea informatii despre colegii straini de la medicina
    – nu a promovat niciodata nici un examen de secundariat/rezidentiat/asistent universitar pentru ca nu a fost nevoie fiind propulsat pe linie de partid/securitate si inainte si dupa 89
    – a fost un medic sub-mediocru cu numeroase victime (la propriu) si pacienti nenorociti prin ignoranta si nepasare. Este celebru recordul de 12 decese/13 operatii din toamna lui 2003 (exista online in presa vremii)
    – cadru didactic inexistent. Cel putin in ultimii 15 ani nu a efectuat nici macar o ora cu studentii. Evident nu avea ce sa ii invete
    – chiulangiu notoriu ce nu petrecea mai mult de 2 h pe zi in spital si lipsea de la serviciu fiind “in concediu” cate 3-4 luni/an
    – un golan bataus care a agresat violent fizic 3-4 colegi medici urologi (se poate confirma din arhivele presei) si verbal intregul colectiv prin jigniri scabroase si amenintari cu violenta
    Si se mai pot scrie pagini intregi despre “moralitatea” acestui individ sinistru care si-a distrus viata, familia, pacientii, colegii etc.
    In rest despre morti numai de bine…desi despre el nu exista lucruri bune de spus.

  2. Acest individ, Riza Liviu, ca asa se numea in cartea de identitate a fost un bolnav cu diagnostic de schizofrenie paranoida, care a refuzat cu ostentatie sa se trateze , dupa ce a decedat dr. Udristoiu, cel care-i mai prescria pastile pe numele fostilor sai pacienti. Acest individ nu a fost niciodata medic, a fost un IMPOSTOR NOTORIU , cunoscut sub aceasta titulatura atat in spital de ceilalti medici, cat si de pacienti, din propria lor experienta ! Familia stie tot atat de bine ca este adevarat ceea ce am scris aici !

  3. O rușine pentru corpul medical. Subscriu la comentariul lăsat de Bebe. Zeci de ani de chin și injurii la adresa colegilor, ceva dincolo de imaginație. Dar na, fost mâncător de căcat la securitate, pila lui Păunescu a fost de neclintit din spital și umefistan.

Comments are closed.