„Nu poți să ai un bun cercetător, un bun președinte de stat sau parlamentar, dacă nu ai un bun cetățean”

Monica Ștefania Feraru este profesor de Cultură Civică la Școala Gimnazială „Gheorghe Țițeica” din Craiova și coordonatorul lotului olimpic care a adus medalia de argint a competiției naționale pentru județul Dolj. Lecțiile sale despre cum să fii un bun cetățean i-au făcut pe copii să-și dorească să învețe mai multe, să-și dezvolte personalitatea și să participe la competiții care să le pună în valoare cunoștințele de cultură civică. În spatele acestor rezultate excepționale se găsesc multă răbdare, muncă și talent pedagogic, dar și o dorință de a-i face pe elevi să-și cunoască mai bine drepturile.

– Doamna profesor, lotul coordonat de dumneavoastră a adus argintul Olimpiadei de Cultură Civică pentru Școala „Gheorghe Țițeica” și, deopotrivă, pentru județ. Cum ați reușit această performanță?

– Olimpiada de Științe Socio-Umane cuprinde și partea de Cultură Civică adresată elevilor de clasele a VI-a și a VIII-a. Ei concurează la egalitate pentru că sfera largă de adresabilitate a acestei materii o reprezintă cultura drepturilor omului. Copiii trebuie să redacteze un proiect prin care să arate modul în care ei ar rezolva o problemă legată de încălcarea unui drept al copilului, o problemă care este destul de gravă și cu care se confruntă societatea, familia. Partea aceasta a dezvoltării personale este destul de nouă în învățământul românesc. La noi în școală, însă, este foarte bine văzută și marea majoritate a cadrelor didactice de aici am străbătut o cale destul de lungă pentru a ajunge la aceste performanțe. Am făcut cursuri, ne-am antrenat. Când copilul începe să învețe despre drepturile și responsabilitățile lui, automat învață și despre faptul că școala trebuie să fie un spațiu al drepturilor lui. Dificultatea acestei olimpiade constă și în faptul că un copil de clasa a VII-a, care acum începe să cunoască aceste probleme dificile, concurează cu colegi de clasa a VIII-a, care au mai fost la olimpiadă cu un an în urmă. Elevele noastre au redactat o lucrare excelentă, un proiect care a fost propus pentru locul I și de care le-a despărțit doar zece sutimi. Îți trebuie foarte multă determinare ca să participi, iar noi avem o școală a performanței, au existat elevi calificați la etapa națională pentru fiecare materie școlară.

– Sunteți la prima participare?

– Ca profesor, cred că am peste 20 de ani în care particip la astfel de olimpiade. Am observat, pe an ce trece, o tot mai mare determinare și o selecție din ce în ce mai profundă a elevului cu privire la valorile pe care le îmbrățișează. Nu știu dacă acest lucru se datorează unui flux intens de informații care există, cât educației pe care copilul o primește, în primul rând, acasă, apoi aici, la școală, cu privire la selectarea informației sale. Participări la etapa națională am avut, așadar, foarte multe, dar nu am avut și rezultate pe măsura acestor participări. Un rezultat frumos al elevilor mei a fost locul al III-lea la Gura Humorului, în 2012. Anul trecut, echipajul care a participat a avut o notă foarte bună, s-a clasat pe locul al VIII-lea pe țară, cu o medie foarte bună. Acum, această performanță se datorează unui echipaj minunat, Alecsia Cocheci, de la clasa a VII-a A, și Ioana Canțăr, de la clasa a VII-a B. Cred că performanța se datorează, în primul rând, colaborării lor și determinării de care au dat dovadă. Se datorează și modului cum ele și-au împărțit sarcinile, cum au studiat. Au avut o profunzime pe care o poate atinge doar un adult, mai rar întâlnești la niște copii de clasa a VII-a.

– Cum a fost subiectul olimpiadei?

– A fost un subiect extrem de generos, articolul 39 din Legea 272/2004 cu privire la Convenția ONU a drepturilor copilului, și anume că orice copil are dreptul de a beneficia de un nivel de trai decent, de acces la educație și de protecție împotriva folosirii substanțelor psihotrope și a drogurilor. Un subiect foarte generos, dar destul de dificil de abordat. Sunt foarte multe drepturi în Convenția ONU a drepturilor copilului, iar acești elevi au studiat fiecare drept în parte și au elaborat un proiect. A fost o muncă foarte intensă, din decembrie până în luna aprilie, când au plecat la olimpiadă, nu a fost o zi în care nu s-au pregătit pentru această competiție. Cum prindeau o oră liberă, lucrau. Dincolo de o muncă asiduă, este o pasiune pe care și-au dezvoltat-o. Ele au făcut cunoștință cu Cultura Civică în clasa a IV-a și au mai participat la competiții mai mici și probabil că le-a plăcut foarte mult. A mai fost vorba și de o dorință foarte mare de a câștiga.

– Cum ați format lotul?

– Nu a fost ușor, pentru că este o materie destul de dificilă. Am avut mulți elevi dornici să participe, însă acest proiect poate fi redactat doar de un elev care este foarte bun la limba română. Alecsia Cocheci a obținut, anul trecut, locul al II-lea, faza județeană, la română, iar Ioana Canțăr a avut, de asemenea, locul al III-lea la faza județeană. Este vorba și de limbaj, de modul în care tu știi să expui ceea ce cunoști. Dacă tu nu ești capabil să exprimi ceea ce cunoști, nu este suficient. Le-am dat să citească drepturile copilului și apoi le-am dat o mică testare să văd și eu cum înțeleg importanța acestora. Și atunci am înțeles că ele sunt pregătite pentru acest drum.

– Recent, ați participat la un alt concurs foarte important, „Democrație și toleranță”. Cum a fost?

– După acest frumos succes, a urmat un alt concurs tot de cultură civică, „Democrație și toleranță”. Concursul este foarte complex, de data aceasta comportă existența unui echipaj de trei elevi. Am avut fază locală și, pe 10 mai, a avut loc faza județeană la Colegiul „Matei Basarab”. Echipajul este format din trei elevi: un elev care susține proba teoretică, un elev care susține proba practică aplicativă și un elev care susține o probă artistică, iar acesta din urmă trebuie să fie din clasa a III-a sau a IV-a. Este o colaborare destul de intensă. La partea teoretică, elevul primește un subiect care îți cere să argumentezi importanța drepturilor copilului și să redactezi două cazuri de încălcare și de respectare a drepturilor copilului. Bineînțeles, aici trebuie să asociezi importanța drepturilor copilului cu importanța cunoașterii responsabilităților. Partea practică aplicativă este un proiect, care trebuie să arate cum rezolvăm o problemă care există la nivelul unei școli. De exemplu, lipsa timpului liber, nerespectarea pauzelor, violența școlară, abandonul școlar, lipsa unei familii, gadgeturile de care copiii nu se mai dezlipesc. Proiectul nostru s-a numit „De vorbă cu copilăria” și a tratat dreptul copilului la timp liber, activități recreative și participare la viața culturală, artistică, sport, adică o viață sănătoasă departe de gadgeturi. Și redefinirea conceptului de pauză, de recreație mare. Ioana Vasile, de la clasa a IV-a B, s-a ocupat de partea artistică, fiind coordonată de doamna învățătoare Elena Cărăvan. Desenul ei a fost un afiș care avea mai multe cadrane mari prin care ilustra timpul liber și necesitatea respectării timpului liber, iar în mijloc scria „De vorbă cu copilăria”.

– Cum s-au prezentat elevele?

– Alecsia Cocheci este o minte foarte rațională, logică și duce dezbaterea subiectului acolo unde trebuie. Ioana Canțăr a prezentat proba practică-aplicativă într-un mod extrem de degajat, a vorbit și s-a adresat juriului foarte frumos, iar Vasile Ioana a prezentat desenul, după ce l-a redactat. Nota se obține prin media punctajelor celor trei lucrări și a fost foarte mare, peste 9.50, asigurându-le locul I și participarea la faza națională a concursului care se va desfășura la Galați, între 30 iulie și 2 august. Vom îmbunătăți acest proiect. Ioana Canțăr s-a ocupat foarte mult de el, a muncit foarte mult, inclusiv la partea tehnică. A muncit și a obținut un rezultat frumos!

– Cât de greu este să formezi un copil spre latura civică?

– Este foarte greu. Este nevoie de răbdare, intuiție, dorință de a reuși să găsești astfel de copii care să își dorească să participe. Noi, profesorii de la socio-umane, ne luptăm, în același timp, și cu cele două materiale importante, matematica și româna. Este foarte greu, dar în același timp și foarte frumos. Aceste materii și această latură a educației va fi cea care va defini, până la urmă, învățământul în viitor. Se va pune accent pe această latură a dezvoltării personalității umane, a dezvoltării personale. Nu poți să ai un bun cercetător, un bun președinte de stat, un bun parlamentar, dacă nu ai un bun cetățean. De aici pleacă totul, din școală. Dacă acești copii vor înțelege că aceasta este partea umană la care trebuie să lucrezi înainte de a te concentra doar pe matematică și română este extraordinar. Latura umană a personalității noastre trebuie să fie redefinită în acest context al secolului  XXI. Acum este și o mică problemă: îi formăm, ajung în clasa a VIII-a, după care merg la liceu și acolo se canalizează: matematică, informatică, biologie… Aici este un mare dezechilibru: cultura civică nu se face în toți anii de studiu. Ar trebui, după părerea mea, să se învețe cultură civică nu doar la profilurile socio-umane, ci și la altele. De ce un informatician nu ar vrea și el să facă logică? Sau să aibă ore despre viața politică din România, despre ceea ce înseamnă valorile umane. De ce să nu vorbim despre patriotism, de exemplu, și la informaticieni, la mediciniști? Avem nevoie de informaticieni, de mediciniști care să creadă în răspunsurile lor, iar totul pleacă de la orele de Cultură Civică. Nu am fi ajuns la această performanță fără sprijinul conducerii școlii noastre. Doamna director Cerasela Cremene și doamna director adjunct Elena Nuță ne-au sprijinit necondiționat, ne-au încurajat foarte mult spunându-ne că putem ajunge sus, fiind cei mai buni. Este extraordinar să existe o colaborare între noi, profesorii, și conducerea școlii.

– Sunt receptivi copiii la această materie?

– Sunt foarte receptivi. Dar un copil nu este receptiv la ceva ce este obligat să facă. La cultură civică nu poți să vii în clasă și să-i spui: scrie! Nu merge așa. Aici trebuie să vii și să-i spui ce anume vom fi noi după ce vom face orele de cultură civică. Vom fi niște buni cetățeni, niște oameni care cunosc valorile umane, până și valorile religioase pot fi discutate. Dacă vii la oră și îi dictezi trei pagini și îi dai să învețe încă două, nu faci nimic. Copilul are nevoie de povești, de exemple și de o parte practică. El trebuie să înțeleagă, de exemplu, de ce un om trebuie să fie liber. Nu am de ce să mă duc la clasă și să îi spun să scrie definiția libertății. Nu există așa ceva, niciodată nu va ști ce înseamnă să fii liber.