Macron – Merkel, o prietenie rece, dar care se poate reîncălzi!

0
187
Cu 10 zile înaintea alegerilor europene, între Paris şi Berlin, răceala este evidentă, resimţită de ceva vreme. Şi cancelarul german Angela Merkel nu a ascuns tensiunile care mocnesc, într-un interviu acordat cotidianului „Suddeutsche Zeitung” din 16 mai a.c., evocând confruntările cu Emmanuel Macron, desincronizările, diferenţele de abordare, şi concepţiile diferite cu rolul lor, mai mult sau mai puţin discutabil. Acumularea de neînţelegeri, din ultimele luni, fără că atât cancelarul german cât şi preşedintele francez să vină unul în întâmpinarea celuilalt, lasă impresia că timpul marilor explicaţii încă nu a sosit. Într-o conferinţă de presă la 25 aprilie a.c., la Elysee, preşedintele francez nu a menajat-o pe Angela Merkel, subliniind dezacordurile pe Brexit, lupta împotriva încălzirii climatice sau relaţiile comerciale cu SUA, accentuând însă că este vorba de „confruntări fructuoase”. Angela Merkel opinează, însă, că este vorba de diferenţe resimţite în înţelegerea rolurilor. „Preşedintele Macron nu este primul preşedinte francez cu care lucrăm”, a spus Angela Merkel într-un interviu. Ce o irită pe Angela Merkel? În primul rând, campania electorală premergătoare alegerilor europene, menită să slăbească grupul parlamentar al PPE, dominat de CDU, apoi criza „vestelor galbene”, care erodează credibilitatea Parisului, apoi decizia lui Emmanuel Macron de a vota la Bruxelles contra deschiderii de negocieri comerciale cu SUA, ceea ce Germania a considerat un atac direct la interesele sale. Chiar şi în summit-ul de la Sibiu, Emmanuel Macron a lăsat sentimentul difuz al unei alte abordări privind gestionarea Brexit. Dar „confruntarea fructuoasă” se manifestă şi în chestiunea nominalizării propriilor candidaţi în principalele posturi din instituţiile europene, care vor trebui efectuate imediat după scrutinul din 23-26 mai a.c. Franţa şi Germania vizează cele două preşedinţii: Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, la aceasta din urmă bancherul italian Mario Draghi urmând a părăsi postul. În interviul menţionat, Angela Merkel a subliniat pentru prima dată dezacordul său cu spitzenkandidatul PPE, germanul Mafred Weber, ceea ce nu înseamnă automat că îl va susţine pe francezul Michel Barnier la preşedinţia CE. Presa din hexagon reaminteşte totuşi semnarea în iarnă a Tratatului de la Aachen pe cooperare şi integrarea franco-germană şi, bineînţeles, în materie de apărare. Dar totul depinde de rezultatul scrutinului, în  principal în Germania şi în Franţa. Dar dacă lista candidaţilor macronieni „Renaissance” (Renaşterea) soseşte în urma celei a Adunării Naţionale (ex FN) a Marinei Le Pen, credibilitatea lui Emmanuel Macron, la Berlin, va primi o nouă lovitură. Şi totuşi o întrebare răzbate după lectura interviului. Va candida Angela Merkel pentru una din funcţiile importante, Comisia Europeană sau Consiliul European? Nu este deloc exclus, mai ales că este deja obosită, după mandatele succesive de cancelar şi îngrijorată de starea actuală a Uniunii Europene. Apoi, este dispusă să îi lase locul, la Berlin, noului lider al CDU, Annegrete Kramp Karenbauer, deloc un partener facil pentru Emmanuel Macron. Şi deja angajată într-o dispută, menţinerea sediului Parlamentului European de la Strasbourg sau cedarea locului permanent al Franţei în Consiliul de securitate al ONU. Angela Merkel deja consideră că scrutinul din 23-26 mai a.c. este de o mare importanţă, este unul special, arătându-se îngrijorată pentru Europa şi pentru sine. Sigur că după alegerile europene situaţia se va clarifica, prin compromisuri exersate de-a lungul anilor şi „confruntarea sterilă” va deveni realmente fructuoasă. Pentru francezi, alianţa cu Germania este de neînlocuit, moştenire de la generalul De Gaulle, şi inclusiv adversari politici ai lui Emmanuel Macron recomandă ca Franţa să joace „cartea Germaniei”.