Singurătatea cetăţeanului de cursă lungă

0
118

Situaţie confuză, ca niciodată, pe scena politică a ţării, aproape fără soluţii imediate de ieşire. Avem un guvern incomplet, prin demisiile miniştrilor plus-userişri (Ioana Mihăilă, Dan Barna, Claudiu Năsui, Cătălin Drulă, Cristian Ghinea, Ciprian Sergiu Teleman) şi demiterea lui Ion Stelian. Avem un necurmat conflict, cu valenţe groteşti, între actualul lider al PNL, Ludovic Orban, preşedintele Camerei Deputaţilor şi contracandidatul său Florin Cîţu, premierul în funcţie, acesta din urmă cu o susţinere mult mai vizibilă şi declarată în partid. Avem o moţiune de cenzură în Parlament, împotriva Guvernului, cu termen incert de votare, întrucât birourile permanente au decis ca votarea acesteia să fie amânată până după exprimarea deciziei CCR, pe sesizarea depusă de Guvern. Care, CCR la rândul său a amânat dezbaterea speţei până după Congresul PNL, devenit moment de „excepţională importanţă pentru ţară”. Liderul PNL susţine că amânarea votului pe moţiunea de cenzură este un demers neconstituţional, dorind se subînţelege, căderea lui Florin Cîţu, acuzat de perfidie şi lipsă de bun-simţ, înainte de Congres. Nu îl prea ia nimeni în seamă. Cum spuneam, premierul are susţinerea unei bune părţi din PNL şi chiar a preşedintelui Klaus Iohannis. Înlăturarea sa din fruntea Guvernului este condiţia imperativă a revenirii plus-useriştilor la masa discuţiilor, deşi europarlamentarul Rareş Bogdan îi anunţă că în cazul unor noi negocieri a ministerelor nu vor mai primi Fondurile Europene şi Transporturile pe care le-au avut. Mai concret, Fondurile Europene trebuie să rămână sub directa supraveghere a premierului. Ideea care se desprinde din toată tevatura este aceea că spectacolul continuă. La Bruxelles, eurodeputaţii plus-userişti (Dacian Cioloş, Alin Mituţă, Dragoş Pâslaru, Nicolae Ştefănuţă, Ramona Strugaru, Dragoş Tudorache), din „dragoste de ţară” au votat împotriva ei. La nivelul Parlamentului, preşedinta Senatului, Anca Dragu, îl acuză pe Florin Cîţu că blochează Parlamentul şi cere propuneri de noi miniştri. „Avem prevederi constituţionale dar şi cele din Codul Administrativ care reclamă ca în termen de 5 zile de la vacantarea posturilor să se transmită noile propuneri”. Cetăţeanul de rând, chemat la vot, priveşte uimit la tot ceea ce se întâmplă pe scena politică. Se trezeşte însă cu facturi înspăimântătoare la gaze şi curent electric şi o escaladare nemiloasă a preţurilor la toate bunurile de consum. Seară de seară ziarişti, analişti politici, politicieni decriptează evenimentele zilei, fără a se desprinde vreo concluzie de Doamne ajută. În absenţa oricărui proiect –de „modernizare” şi „reformări” generale vorbeşte Cîţu- asistăm la mimarea acţiunii politice. Ideologia dominantă astăzi în România nu e dreapta, ci cameleonismul, adaptarea parşivă, oportunismul teoretizat, doct şi cinic. Ne conduce o dreaptă, hibridată de neomarxişti, al cărei program se reduce la promisiuni fade. De revenirea la politici sociale reale şi lupta cu neliniştea crescândă a oamenilor, nici o vorbă. De pe margine, social-democraţii anunţă prin Sorin Grindeanu o soluţie dătătoare de speranţe: un pachet de legi pentru plafonarea preţului la energie, asemnănător cu ceea ce se întâmplă în Spania. Criza politică e dublată şi de o uriaşă criză de încredere. În mod normal nu poţi guverna pe un fond total de neîncredere, nici în Palatul Victoria, nici în cel de la Cotroceni. Nu e doar o problemă constituţională sau politică. Actuala putere nu mai poate mobiliza, nu mai stârneşte nici un imbold la acţiune. Din afară nu vine decât cel mult un zvon de vreme rece, de iarnă lungă şi ameţitoare. Grupul de comunicare strategică a anunţat ieri că în precedentele 24 de ore se înregistraseră 4004 noi cazuri de coronavirus, o situaţie aşadar neliniştitoare. Să nu scăpăm din vedere: un oficial francez, secretar de stat pentru afaceri europene, Clement Beaune, prezent ieri la Bucureşti, ne-a reamintit că merităm să fim admişi în spaţiul Schengen. Câtă generozitate şi din partea Parisului!