Biserica noastră ortodoxă, la data de 16 august, face cinstire Sfinților Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și Ianache sfetnicul. ConstantinBrâncoveanu s-a născut la 15 august 1654, la Brâncoveni, acum în județul Olt, fiind fiul postelnicului Papa Brâncoveanu și al Stancăi, ramânând orfan de tată încă de la 1 an. El se trăgea dintr-o veche familie de boieri. Cel care și-a pus amprenta peeducația lui a fost Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai învațăți oameni ai vremii și cu ajutorul lui ajunge la demnitatea de mare logofăt. În anul 1674 s-a căsătorit cu Maria, nepoată de domn, fiica lui Neagoe din Popești. Cu aceasta a avut patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și șapte fiice, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda. În anul 1688, pe când avea 34 de ani, a fost ales de boieri domn al țării într-o perioadă tulbure, cu lupte între turci și austrieci. El a condus Țara Romanească cu multă înțelepciune creștinească, a zidit şi renovat nenumărate mănăstiri și biserici, s-au deschis nenumărate școli, s-au tipărit cărți în diferite limbi, au fost sprijiniți și încurajați oameni de carte fie români fie străini.
Când era mare logofăt, s-a preocupat de tipărirea Bibliei de la București din anul 1688, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română. Tot el l-a dus pe Antim Ivireanu în Țara Românească, unde a organizat o tipografie la Mănăstirea Snagov şi apoi Antim devine Episcop de Râmnic, iar în 1708 mitropolit al Țării Românești.
Constantin Vodă Brâncoveanu este unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri, cum ar fi: Bisericile din Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirea Hurezi Vâlcea, cea mai importantă ctitorie a sa. În București zidit bisericile: Sfântul Ioan cel nou, Sfântul Sava, Sfantul Gheorghe cel nou. Apoi, o mănăstire în Râmnicul Sărat, mănăstirea Sâmbăta de Sus, bisericile din Făgăraș, Ocna Sibiului, în Ismail, o biserică la mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos și o biserică în Galata din Istanbul.
El a fost pârât la turci de către boierii români și intră în conflict cu Poarta Otomană. Iar în anul 1714 în Săptămâna Patimilor a fost arestat împreună cu copiii și ginerii și dus la Constantinopol la închisoarea Yedikule, numită și 7 Turnuri, iar vreme de 4 luni a fost chinuit cumplit, fiind supuși cu toţii la suferințe groaznice. În timp ce era în închisoare, li s-a făgăduit că vor scăpa cu viață dacă vor trece la relgia islamică, propunere pe care Brâncoveanu a respins-o. Iar în ziua de praznicul Adomirii Maicii Domnului, la 15 august 1714, a primit moarte mucenicescă prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu Ianache sfetnicul.
Gheorghe Şincai relata despre acel moment: „Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem însă sufletele…Stați tare și bărbătește, dragii mei! Să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, cât a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare.”
După mărturii, trupul lui Brâncoveanu fusese aruncat în Marea Marmara, fiind pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914.
Sfinții mucenici Brâcoveni ne-au dat cel mai mare exemplu de jertfă și de mucenicie pentru dragostea lui Hristos. Pe 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Martirii Brâncoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 august, la o zi după praznicul Adormirii Maicii Domnului.
Preot Radu Marian
