Congresul USR: Complicatul discurs al lui Dan Barna!

0
272
Congresul USR, ţinut la Teatrul Naţional din Capitală, sâmbătă 13 iulie a.c., în prezenţa a 492 delegaţi, a început pe melodia de debut al serialului „Game of Thrones” (Urzeala Tronurilor) îndrăgită probabil de simpatizanţii acestei nonconformiste formaţiuni politice. Din dorinţa vizibilă de a fi altceva pe scena politică, cum a şi demonstrat în Parlament, chiar discursul lui Dan Barna, jurist de profesie, cu trimiteri repetate la filmul pomenit, a avut ceva complicat, chiar ermetic, încât nu s-a înţeles mare lucru din ceea ce a vrut să transmită, în afară de ceea ce ştiam: partid nou, oameni noi, un soi de neo-marxişti, evident radicali, care cred că au vânt în pupă. Făcând referiri la filmul „Matrix”, Dan Barna a şi precizat la un moment dat că una a vrut să spună şi alta a înţeles sala, cu pastila albastră. În cele din urmă, ceea ce era previzibil, s-a întâmplat: cu 320 de voturi, preşedintele USR, Dan Barna, a fost desemnat candidatul partidului la alegerile prezidenţiale. Senatorul Mihai Goţiu a primit doar 134 voturi, 26 buletine au fost declarate nule, ş.a.m.d. Tot sâmbătă Consiliul Naţional PLUS a decis ca, în perioada 22-27 iulie a.c., să fie desemnat candidatul partidului, pentru ca apoi prin negocieri cu USR, să fie decis candidatul comun al Alianţei la prezidenţiale. Cum spuneam, discursul lui Dan Barna s-a vrut unul modern. N-a spus că ar vrea să fie primul dintre servitorii naţiunii, cum a făcut-o Vladimir Zelinsky, în Ucraina, n-a repetat clişee consacrate, a vorbit îngrijit, fără a spune nimic, în faţa unei asistenţe în stare de euforie. A afişat câteva convingeri ferme, considerându-le utile, şi între altele a spus că opţiunea pentru România e menţinerea axei Washington – Londra, omiţând, -cu stupoare- Berlinul şi Parisul. Reprezentând un partid, nici de stânga, nici de dreapta, nici de centru, dar care se consideră „altceva”, ar mai însemna doar că este un trimis al Providenţei, dacă se poate spune aşa. Despre Dan Barna se crede că ar fi… macronist, or când progresistul Emmanuel Macron se dorea la Elysee, scrie Radu Portocală, în eseul său „Le Vague Tonitruant” (Vagul Asurzitor) promitea celor care îl ascultau „Je suis faiseur de miracles” şi anunţa crearea, într-o lună, a unei noi clase politice. Astăzi politica lui Macron seamănă, în reprezentarea lui Radu Portocală, veritabil scriitor, cu o partidă de tir absurd. Să ne reamintim că şi Emmanuel Macron, e drept după mandatul steril al unui preşedinte şters, precum Francois Hollande, spunea cu emfază că Franţa se află într-o criză acută şi trebuie salvată în regim de urgenţă. În prezent PLUS şi USR sunt membrii familiei politice europene botezată „Reînnoim Europa” şi pe cale de consecinţă vor să reînnoiască şi România. Observăm însă că mentorul celor două partide politice nu şi-a reînnoit propria ţară, contemplând ce fac în continuare „vestele galbene”, care l-au fluierat chiar de Ziua Naţională a Franţei, la trecerea în revistă a formaţiunilor militare care urmau să defileze pe Champs Elysee. Nu ne pripim deloc, dar abordările liderului USR la congresul pomenit au părut mai degrabă fade, lipsite de concreteţe, de contur, chiar complicate, departe de a avea potenţial emoţional şi a declanşa dezbateri incitante.