Pigliacelli – Jucătorul din lot cu cea mai lungă pauză. Portarii nu trebuie neapărat să acumuleze la fel de mult ca jucătorii de câmp, dar italianul participă foarte mult la joc, de la el pornesc majoritatea acţiunilor şi ar putea avea de suferit din cauza perioadei de repaos. În amicale nu s-a simţit totuşi acest lucru. În ultimul meci a gafat, cu FCSB, să sperăm că nu a “ruginit” la capitolul reflexe.
L. Popescu – Nu s-a schimbat nimic în pauză, nu poate fi mai mult decât rezervă, la Craiova.
Marinescu – A prins o repriză cu Viitorul, n-a luat gol.
Cosic – Nu are atitudine nici de închizător, cu atât mai puțin de fundaș. Ireal cum l-a lăsat pe Berisha liber să tragă la poartă. În general marcajul său este foarte larg, poate că se teme să faulteze, dar abordând astfel fazele, nu poate juca fundaș. Să nu uităm meciul cu FCSB, când a jucat aproape la fel de prost ca Martic. Cel puțin la primul gol, în loc să se replieze şi să-şi ajute coechipierii, el rămăsese să se vaite că-l lovise un adversar cu mâna peste față. ”Du-te, bă, la șah, să nu te mai lovească nimeni!” îi transmitea cândva Grigoraș lui Semeghin. Ştie cu mingea, e bun pe construcţie, dar ce facem cu marcajul?
Acka – În amicale a fost destul de sigur. La el însă te aștepți oricând să ”o comită”. Ultimul său meci prost a fost demult, la Iași, dar asta numai pentru că nu s-a mai jucat.
Bălașa – E imposibil să facă două meciuri bune la rând. Te impresionează cu un gol sau cu o prestație bună pe construcție, la următoarea apariție te surprinde cu o gafă. În amicale l-am văzut nervos, l-am văzut accidentat, l-am văzut ieșind aiurea la pasa lui Iancu pentru Rivaldinho și înlesnind golul fostei sale echipe. Nu e un fundaş sigur, se pare că Planic ar fi fost adevărata “lovitură” de la FCSB.
Gardoș – Se vorbește despre revenirea, recuperarea sa ca şi formă. Poate se simte bine, dar în joc nu se vede. Nu doar cele 3 goluri primite de la puștii lui Hagi pe mâna lui nu-l mai recomandă la Craiova, ci evoluția sa în general. Craiova are printre cei mai slabi fundași centrali din Liga I, dar Gardoș nu pare o soluție nici dacă rămâi fără niciun stoper de meserie. Dacă Universitatea ia campionatul cu această apărare, ar fi una dintre cele mai mari surprize din fotbal. Nu că atacul ar fi excepțional, fiindcă o echipă care nu dă gol în 2 ore penultimei clasate nu prea pare îndreptățită să spere că o va ciurui pe CFR Cluj.
Mitran – Surpriza plăcută de după pauza de pandemie. Puștiul nu prea a jucat nici pe la echipa a doua, fiindcă ”profesioniștii” care mișună pe acolo se gândeau chiar să scape de el. În iarnă n-a încăput în lotul de Antalya, fiindcă Iencsi l-a recomandat pe unul, Dobre, deși Mitran fusese convocat la naționala de juniori U18. E fundaș central de meserie, dar a fost folosit în dreapta, unde s-a descurcat mai bine decât Vlădoiu. Fizic bun, viteză, determinare, curaj, plasament, permanente urcări la învăluire. A avut și câteva scăpări, inerente la vârsta lui, dar s-a descurcat bine. Totuşi, meciurile oficiale sunt altceva. În condițiile în care Mățel a avut acel necaz și nu a jucat niciun amical, e greu de crezut că va fi folosit din primul meci oficial, așa că și Mitran va avea șansa lui probabil.
Vlădoiu – Evoluție extrem de slabă în meciul cu Viitorul, neconcludentă în cel cu Chindia, mai ales că adversarii din partea a doua erau modești. Ezitant, nesigur, deloc upgradat. Era așteptat să fie fundaşul dreapta al echipei pentru următorii ani, dar a stagnat sau chiar a regresat. Ar trebui să revină în actualitate transferul sau oferta pentru Boboc. Dacă se poate, la pachet cu Ghiţă!
Bancu – Nu are un sezon foarte bun, nu mai este jucătorul din anii trecuți, e din ce în ce mai blazat, poate și accidentările și perioada de pauză să-l fi afectat. Om de bază totuși, unul dintre liderii echipei, chiar dacă nu are anvergură de căpitan.
Vătăjelu – Alături de Ivan, una dintre marile dezamăgiri ale stagiunii. Joacă din amintiri, din talentul incontestabil pe care îl are, dar evoluțiile sale sunt modeste, dezamăgitoare. Altădată punea 8 sau 9 mingi pe capul atacantului din 10 centrări, acum dă ocol balonului când vrea să centreze și ratează aproape orice execuție. Pe faza de apărare nu strălucea nici pe vremuri, dar acum e și mai depășit de situație. Nu e departe de Briceag ca evoluţii.
Mateiu – Nu face un sezon deosebit, oricum, e mult sub precedentul, însă după pauză a părut destul de activ, cu poftă de joc, poate s-a mai odihnit și viața extrasportivă nu-și mai pune amprenta la fel de mult pe evoluțiile sale. Oricum, face 31 de ani anul acesta, ori trebuie să fie mult mai atent și mai profesionist, să redevină metronom, fiindcă altfel echipa trebuie să-și caute jucător pe acel post, iar Screciu este aproape de revenire.
Qaka – A părut destul de activ cu Chindia, dar cu ce adversari a avut în față se descurcau și unii din oamenii din staff. S-a încercat debarasarea de el, nu s-a reușit, a rămas fiindcă oricum acolo nu e decât Mateiu. Cum să plece de la 10 mii de euro pe lună și ce echipă să ia un jucător care nu a marcat niciun gol până la 25 de ani? Albanezul nu a impresionat nici la Iaşi măcar, cui i-o fi trecut prin cap să-l aducă la Craiova?
Ivanov – Rămăsesem cu impresia că este nedreptățit, că nu are suficiente minute și șanse față de cât poate oferi, fiind unul dintre cei mai bun servanţi, dar după această pauză nu pare să aibă ritm. În ambele amicale în care a jucat, a făcut-o slab.
Nistor – O fi fost vorba de meciuri amicale, dar nu l-am văzut prea implicat. I-o fi dor de Dinamo sau, cum a spus Bergodi, s-a dezumflat după ce meciul oficial a fost înlocuit de un amical. Pare și cam rotunjor. Oricum, la Craiova, ca și la CFR, nu a impresionat, e departe de ce arăta la Pandurii sau la Dinamo.
Cicâldău – Prezent în joc permanent, în ambele faze, la el chiar se vede că e hotărât să nu mai piardă următorul tren de străinătate. El și Nistor trebuie să fie motoarele echipei, să apară în ambele careuri și să ia deciziile corecte, și la deposedare și la construcție și la finalizare.
Bărbuț – Este jucătorul care pare cel mai schimbat după pauza de pandemie și nu numai datorită celor două goluri superbe din meciul cu Viitorul. Chiar dacă împotriva Chindiei nu a mai strălucit, pare mult mai sigur pe el, ia acțiuni individuale și pe faza pozițională, nu numai când are spații.
Ivan – Pentru el e cel mai bine că se joacă fără spectatori. La cum a fost tratat de public și după cum se prezintă și acum, ar fi avut parte de un tratament destul de sever din partea fanilor. Poate e de vină și stilul lui care pare dezlânat, cumva delăsător. Și din limbajul corpului pare să aibă o impresie foarte bună despre el, deşi nu se poate să fi uitat că în ultimii 3 ani a marcat numai într-un meci. Nici în amicalele drecente nu a arătat că şi-ar fi crescut nivelul. Pe el deja începe să scrie „noul Mihai Costea”.
Koljic – Nu mai are eficiența de dinaintea accidentărilor. Joacă bine rolul de pivot, dar în cele mai multe ocazii este singurul jucător prezent în careul advers. A ratat câteva ocazii în amicale, la fel de mari ca şi cea din meciul cu FCSB. Oricum rămâne cea mai bună variantă pe acea poziție, nu are concurență.
Baiaram – Prima remarcă este că a crescut mult la capitolul fizic. Are calitate, se vede când are mingea la picior. Și el însă pare să aibă o problemă cu atitudinea. Ori are prea mare încredere, ori nu este concentrat, ori i s-au vârât în cap tot felul de scenarii despre cariera sa viitoare, dar ar fi bine să demonstreze pe teren, să ne arate tot mai multe din talentul său. Și să înceapă cu primul său gol la seniori. Va avea oportunități, mai ales că Mihăilă are probleme medicale, iar cele 5 schimbări îi vor aduce şi lui prezenţe în teren. Are un viitor frumos în față, e bine să gestioneze perioada actuală, să-i spună cineva că s-au pierdut nenumărați jucători la această vârstă, unii mult mai talentați ca el.
Gustavo – Pare să aibă chef de fotbal, la el se vede partea bună că nu a jucat de foarte mult timp, se implică în multe faze, aleargă mult, încearcă poarta coboară să-și ia mingi. Nu a marcat, dar a și jucat în ”echipa a doua” în amicale.
Alex Popescu – Nimic de semnalat la el, nu are un nivel care să-l recomande pentru lotul Craiovei.
Nițu – Pe acea poziție e greu să joace mai mult decât un under de sacrificiu, mai ales că sunt atâtea schimbări la dispoziția antrenorului. Craiova plimbă bine mingea, dar nu are stoperi și atacanți, ori cel puțin nu-i are în formă.
Poate că lucrurile vor sta altfel în meciurile oficiale, deși e greu de crezut că se vor întâmpla minuni. Locul 3 pare maximum care s-ar putea obține în acest sezon. Sigur că, aşa cum a invocat şi Bergodi, la amicalul cu Chindia echipa şi-a pierdut mult din concentrare, din motivaţie şi din entuziasm după ce s-a „încărcat” pentru un meci oficial, pentru primul meci pe puncte după o lungă perioadă, pentru meciul care trebuia să redeschidă sezonul, în sfârşit, pentru meciul care poate fi decisiv pentru asigurarea unui loc de cupă europeană, în cazul unui succes al alb-albaştrilor. În aceste condiţii, Nistor şi compania au părut relaxaţi, fără nerv, fără concentrarea şi efortul necesare pentru a desface o defensivă aglomerată precum a Chindiei, o echipă care a venit, firesc, să se apere şi să contraatace.
