Prof.univ.dr Ion Turculeanu: „Cardul de sănătate e doar o formă de civilizaţie. Nu trebuie să te lauzi foarte mult când ai intrat în normalitate”

0
780

Sănătatea şi Justiţia sunt cele mai importante domenii în opinia prof.univ.dr Ion Turculeanu, care a vorbit în acest interviu despre condiţia medicului român, despre cât este de importantă medicina privată şi cum ar trebui să arate un spital de stat. În ce ar trebui să investim, când vorbim de medicină şi cum ar trebui să reglementăm învăţământul de stat şi cel privat. Ce înseamnă card de sănătate şi de ce trebuie să apreciem lansarea acestui document, care în esenţă înseamnă civilizaţie şi normalitate.

Auzim des, mai ales la televizor, expresia – „sistemul de sănătate românesc este în colaps”-. Sunteţi de acord cu ea ?! Chiar aşa să fie… ?!

Nu, nu sunt de acord. Şi vă şi explic de ce. Sistemul de sănătate românesc funcţionează şi ar putea să funcţioneze şi mai bine şi ca dovadă că funcţionează este implementarea cardurilor de sănătate, un lucru aşteptat de foarte mulţi ani, un lucru de civilizaţie care se poartă în occident de foarte mulţi ani. Am auzit acum de la un neavizat că au încercat şi germanii şi că au renunţat la card, un lucru neadevărat. Germanii au card de sănătate. De fapt ce face cardul de sănătate, împiedică scurgerea de bani, lucru care s-a întâmplat la noi în ultimii 25 de ani. Sub sintagma asta „buget consolidat” a fost şi sacul acestora al contribuţiilor la sănătate a tuturor care au activităţi producătoare de venituri. Ei bine, din acest sac de-a lungul timpului au fost îndestulaţi clienţii politici ai diverselor partide care au venit la putere. Şi pentru că erau bani curaţi, nu foarte mulţi asa cum sunt la autostrăzi, unele firme, chiar foarte mari, care au profil de activitate sănătatea sunt prin interpuşi a unor importanţi oameni politic. Pe unele le regăsim chiar la Craiova. Au făcut ce au făcut au plecat şi le-au lăsat cu încurcături.

Aşadar,  este sau nu, o reuşită acest card de sănătate ?!

 În opinia mea este o reuşită acest card de sănătate, am un reproş şi anume, că a venit foarte, foarte târziu, când efectiv nu s-a mai putut cheltui banul fără să se vadă din fondul de sănătate. Un alt reproş ar fi legat de modul de implementare. Am stat de vorbă cu foarte mulţi medici de familie şi sunt de aceiaşi părere cu mine şi anume că distribuirea acestui card de sănătate trebuia făcut de medicii de familie, care trebuiau invitaţi la Casa de Sănătate, le-ar fi luat, le-ar fi activat şi ar fi trecut şi l-ar fi chemat pe pacient la cabinet, nu ar mai fi fost acest blocaj cum a fost în primele zile, un blocaj normal pentru sistem on line nou, la avalanşa de consultanţii care sunt la începutul lunii, pentru că atunci sunt gratuităţi. Dar dacă se dădeau aceste carduri medicilor de familii şi le dădeau medicilor două trei luni, perioadă de distribuire şi activare, oamenii le aveau deja când s-au dus la consultaţii. Acest card este un lucru de civilizaţie, nu trebuie să te lauzi foarte mult când ai intrat în normalitate. Şi va împiedica surgerea de fonduri. Am văzut diverse infracţiuni în acest domeniu.

Sănătatea şi Justiţia, cele mai importante

Unde plasaţi acest domeniu  – Sănătatea ?! Cât este de importat ?

Din punctul meu de vedere e foarte important, la fel ca şi Justiţia. Şi acum să analizăm. Dacă cetăţenii nu au bani să-şi apere interesele, poate renunţă, deşi nu e un lucru bun să renunţi la ce e al tău, dar la sănătate nu renunţă nimeni, dă şi ultimul bănuţ să se facă bine. Statistic, ştim că medicii sunt foarte bine plătiţi în ţările civilizate, spre deosebire de la noi. Acest lucru denotă că Sănătatea este totuşi pe primul lucru.

Cum vedeţi modul de retribuire a medicilor, la noi e o gândire mai ciudată, am auzit voci care spun că sunt plătiţi prost medicii dar mai iau şi ei ceva pe lângă şi gata s-a rezolvat şi această problemă. E un principiu sănătos ăsta ?!

Nu este sănătos acest principiu, nu trebuie să gândim că nu îl plătim pe medic, că mai ia el ceva pe lângă şi este la final şi el mulţumit. Este o umilinţă pentru un medic să facă acest lucru, sunt oameni citiţi, corecţi, sunt oameni care învaţă probabil cel mai mult. Îţi dai viaţa pe mâna lui. Dar aşa cum spuneam şi altă dată, medicii nu au forţă şi pentru că nu au forţă, nu sunt nici foarte apreciaţi. Se descurcă fiecare pe cont propriu,  inclusiv cei care ar putea să le influenţeze destinul. Sistemul de sănătate are o reacţie în lanţ, plecând chiar de la această salarizare  foarte proastă. Avem medici foarte buni, care termină facultatea şi se urcă în primul avion pentru a ajunge în ţările civilizate unde câştigă foarte bine,  şi mai ales unde sunt respectaţi. Pe de altă parte sunt şi condiţiile insalubre din spitale. Nu aţi văzut nicăieri într-o instituţie medicală privată vreo încălcare a legii, vreun flagrat făcut. Toate se întâmplă în unităţile spitaliceşti de stat. Din nefericire, pe acelaşi criteriu, că medicii nu au forţă şi nu trebuie să-i lăsam să se dezvolte economic, pentru că devenind independenţi economic, vor deveni independenţi politic, iar din acelaşi motiv, nici medicina privată nu este încurajată. În occident, marile clinici recunoscute şi marile universităţi de medicină sunt private şi nicidecum de stat.

„Constat că foarte mulţi medici doresc să lucreze în sistemul public…”

Dar la noi cum se compensează medicina privată cu cea de stat ? Care este situaţia actuală a  învăţământul privat medical şi ce ne puteţi spune despre cel de stat. Este corect ca un medic să lucreze şi la stat şi la privat, este reglementat într-un fel acest aspect.

Actuala reglementare, respectiv a contractului cadru şi normele de aplicare a contractului cadru cu CAS-ul pe 2015, stabileşte clar cum activează un medic şi în sistemul de stat şi în sistemul privat, în sensul că cei care au contract cu CAS-ul nu mai pot avea un al doilea contract cu CAS-ul, ci lucrează contracost. Şi este foarte bine, adică, medicul care are contract cu CAS-ul la spital nu se mai poate duce la o instituţie spitalicească privată cu un al doilea contract. Deci, lucru acesta a început să fie reglementat. Însă, ceea ce constat este că foarte mulţi doresc să lucreze în sistemul public. Majoritatea socot că este mai uşor, pentru că în sistemul de stat nu răspunzi numai tu, răspunde spitalul per total, care are şi rolul de a te proteja, precum o pălărie, statul îşi apără interesele şi salariaţii lui. Însă, în sistemul privat răspunderea şi rigoarea este mult mai mare. Aş putea totuşi să pun o întrebare, de ce sunt mai căutate clinicile private când vine vorba de analize. Pentru că oamenii au mai mare încredere în sistemul privat decât de stat, se comunică rezultatele analizelor în sistemul electronic, le poți vedea de acasă. Nu stai la coadă, nu dai şpagă, adică, exact spre ceea ce tindem, spre civilizaţie.

Cardul de sănătate, medicină privată, ce ar mai trebui să apară, ca să vorbim de un sistem modern, civilizat… atât de important…

Cred că ar trebui reglementat şi sistemul de finanţare al studiile, pentru că mi se pare nefiresc ca statul român să cheltuiască cu un student la medicină şase ani, poate chiar mai mult, care sunt banii contribuabililor, pentru că ei susţin şcolarizarea generaţiilor viitoare, ca la final, medicul să plece, în loc să întoarcă serviciile, cetăţenilor, contribuabiliilor. Guvernul ar trebui să se implice în această libertate a forţei de muncă şi să-i asigure tânărului medic condiţii decente de trai, de navetă, să-l determine să rămână. Cea mai bună soluţie ar fi să-i facem să rămână, dar noi le punem taxe, impozite, tot felul de reguli şi atunci omul se duce în lumea liberă.

Spitale mari şi dotate sau unităţi spitaliceşti mai mici dar la îndemâna tuturor comunităţilor locale ?! A fost şi asta o temă de discuţie, mai păstram spitalele orăşeneşti, unităţile comunale, le desfiinţăm, cum ar fi mai bine ?!

Ca să faci spitale mai mici în localităţi, trebuie să creezi condiţii, Şi pentru medici, dar şi pentru pacienţi. Am văzut un spital din judeţul Dolj, am crezut că suntem în Evul Mediu, nu în secolul XXI-lea. Din păcate, micile orăşele sunt într-un alt timp, comunităţile locale nu se implică , nu au viziune, nu gândesc într-o perspectivă, dar, evident avem nevoie şi de astfel de unităţi, distanţele sunt foarte mari, omul îi trebuie un prim ajutor, acolo, imediat. Nu poţi să-l iei cu elicopterul şi să-l aduci imediat, trebuie să fie acolo imediat, un medic bun, un spital dotat decent, dar de medicină nu vorbeşte nimeni. Primii defavorizaţi sunt medicii de Codul Fiscal, mă refer la transformarea activităţilor independente. Medicii nu mai pot lucru pe PFA, dar aţi văzut reacţie de la medici, probabil că nu înţeleg, dar au liderii lor. Nu i-am văzut  pe medici îngrijoraţi, să reacţioneze, pentru că mâine îi voi vedea cu fel şi fel de taxe şi se vor întreba ce s-a întâmplat.