Operaţiunea militară iniţiată de SUA, Franţa şi Marea Britanie, ca răspuns la atacul chimic prezumat, asupra oraşului sirian Douma, a vizat mai multe structuri militare ale regimului Bashar al-Assad. Cel puţin trei site-uri au fost lovite câte o singură dată. Efectul nu este, deocamdată, deplin cunoscut. Deşi „munţi de ruine” au fost filmaţi de media în cursul unei vizite, organizate de Ministerul sirian al Informaţiilor. În pofida tensiunilor, din zilele premergătoare, occidentalii au utilizat „un canal de comunicare”, înaintea loviturilor, prevenindu-i pe ruşi de iminenţa unei operaţiuni, despre care nu au oferit detalii. Această notificare a permis evitarea incidentelor aeriene sau la sol, care puteau inflama o situaţie deja explozivă. Loviturile au vizat „principalul centru de cercetare” şi două „centre de producţie” din programul chimic clandestin al regimului sirian, a afirmat, sâmbătă, în cursul unei declaraţii făcută la Palatul Elysee, ministrul francez al Apărării, Florence Parly. Scopul a fost mărturisit: împiedicarea regimului de la Damasc de a produce şi utiliza arme chimice. Potrivit generalului Joe Dunford, şeful statului major american, forţele militare occidentale au vizat trei ţinte, cu implicare decisivă în producerea de armament chimic sirian, unul lângă Damasc şi două în regiunea Homs, în centrul ţării. Este vorba de un depozit de arme chimice, şi, în apropiere, de un antrepozit de echipamente a armelor chimice şi „important centru de comandă”. Britanicii susţin că ar fi lovit un complex militar, situat la 24 km Vest de Homs, unde regimul Bashar al-Assad este bănuit de conservarea armelor chimice. Atacul a fost unul „chirurgical”. Aşa s-a spus. Ministrul rus al Apărării a anunţat, sâmbătă, că niciuna din loviturile occidentalilor în Siria nu le-a atins bazele militare şi, în consecinţă, nu au utilizat sistemele de apărare anti-aeriană. Rusia dispune de o baza aeriană la Khmeimim şi o bază navală la Tartous. Tot Moscova mai susţine că 71 de rachete, din cele 103, au fost interceptate de forţele siriene, echipate de ruşi. SUA a folosit tipuri diverse de muniţie, inclusiv rachete de croazieră Tomahawk. Fox News – un redutabil canal de televiziune – a menţionat de altfel că au fost angajate în luptă bombardiere cu rază lungă de acţiune B-1. Parisul prin statul major francez anunţă că a trimis avioane de luptă Rafalle, nouă la număr, cinci fregate cu misiune multiplă (Fremm), acompaniate de vase de susţinere, deplasate în Mediterană. A fost pentru prima dată când Franţa a utilizat rachete de croazieră navale. La rândul său, Londra menţionează, de asemenea, utilizarea de avioane Tornado FG-4, aparţinând Royal Air Force, echipate cu rachete Storm Shadow. Au salutat intervenţia Germania, Italia, Spania, Portugalia, Turcia, Israel, Canada, UE, NATO, Qatar şi Arabia Saudită şi au denunţat-o Siria, Rusia, Iranul, Bolivia, Irakul şi Algeria. Acuzaţii grave a lansat Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, care a denunţat, vineri 13 aprilie a.c., punerea în scenă de către „un serviciu special” al unui stat, pe care nu l-a enunţat, a întregii „poveşti”. „Dispunem de probe irefutabile că servicii speciale ale unui stat, actualmente în prima linie a unei atitudini ruso-fobe, au pregătit punerea în operă a întregului scenariu”. Puţin mai târziu, armata rusă a acuzat direct Londra de atacul chimic prezumat. Ca şi Donald Trump, înaintea acestuia, Emmanuel Macron a făcut cunoscut pe TF-1 că Franţa deţine probe în privinţa folosirii armei chimice de regimul Bashar al-Assad. Curios lucru, inspectorii Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) urmau să sosească, sâmbătă, la Damasc, pentru a începe ancheta legată de atacul chimic prezumat. OIAC supervizase deja distrugerea arsenalului chimic sirian, începută în 2013, declarând că stocul a fost distrus sută la sută în 2016. De ce acum? Loviturile au intervenit la două zile după preluarea totală a Gouta orientală şi evacuarea ultimilor rebeli din Douma, anunţată la 12 aprilie a.c. de Moscova, era încheiată. Această regiune agricolă, multă vreme o enclavă a refractarilor la tiranul aluit, intrase deja sub controlul armatei siriene. În siajul mentorului moscovit, puterea basistă invitase oficial OIAC de a trimite experţi la Douma, bastionul nesupus, atins de atacul chimic. Ce s-a întâmplat se ştie. Raidurile aeriene de sâmbătă dimineaţa, declanşate la ora 4.00 – ora Bucureştiului – nu schimbă cursul conflictului. Victoria tandemului ruso-iranian pare mai ineluctabilă ca niciodată. Opozanţii sirieni plătesc gestul lui Barack Obama, în 2013, de a nu interveni militar. În epocă, era posibil a se negocia cu Bashar al-Assad. În timp ce ONU cere tuturor statelor membre „reţinere”, preşedintele rus Vladimir Putin a denunţat sâmbătă 14 aprilie a.c. „actul de agresiune contra unui stat suveran, împiedicând lupta contra terorismului”. La rândul său, regimul iranian, prin vocea ayatollah-ului Khamenei, ghidul suprem al revoluţiei islamice, a califica liderii celor trei ţări – SUA, Franţa, Marea Britanie – drept criminali. Ceea ce ştim în momentul de faţă cu certitudine este că degradarea relaţiilor dintre Occident, de o parte, şi Moscova, Teheran, şi în bună măsură Beijing, de altă parte, s-a accentuat. Vizita lui Macron în Rusia, prevăzută pentru luna mai, nu mai este în discuţie. Şi multe se vor schimba.
