Un potenţial „Watergate”, aşa consideră o fostă vedetă a CBS „istoria” contactelor dintre echipa lui Donald Trump şi un serviciu de informaţii rus, înainte alegerilor prezidenţiale din SUA. Într-un lung mesaj postat pe Facebook, în seara de 14 februarie a.c., Dan Rather (foto), fiindcă despre el este vorba, apropie scandalul rus, a cărui intensitate creşte în opinia sa, de ceea ce a însemnat, la vremea respectivă, Watergate, când Bob Woodward şi Carl Bernstein, doi ziarişti frenetici de la Washington Post, prin dezvăluirile lor au dus la demisia preşedintelui Richard Nixon. Comparând geneza celor două scandaluri, pornite din informaţii cu potenţial limitat, Dan Rather, în vârstă de… 85 de ani, solicită o „investigare independentă”, considerând că, după ce a traversat mari scandaluri politice în istoria SUA – asasinarea lui John F. Kennedy, afacerea Monica Lewinski, în trecere prin Watergate – se doreşte implicat în „Rathergate”. Deşi este cam târziu. Şi nimeni nu i-o spune răspicat. Dimpotrivă. Lucrurile sunt din nefericire, cum sunt şi Casa Albă, după demisia şefului Consiliului de Securitate Naţională, generalul Michael Flynn, unul din oamenii apropiaţi de Donald Trump, încearcă din răsputeri să calmeze furtuna. Şi uşor nu e deloc. După toate aparenţele, Donald Trump îşi vede perturbată agenda externă proprie, mai ales că New York Times şi CNN au afirmat că echipa sa de campanie a avut contacte sistematice cu înalţi oficiali ai serviciului rus de informaţii. Sintagma „contacte repetate” este folosită în temeiului… conversaţiilor telefonice înregistrate, New York Times susţinând că anchetatorii şi servicii de informaţii americane – nenominalizate – ar fi descoperit tentativele ruse de perturbare a alegerilor prezidenţiale americane, piratând Comitetul Naţional al Partidului Democrat. New York Times merge mai departe şi avansează supoziţia că serviciile americane caută să afle, chiar, dacă echipa de campanie a lui Donald Trump a avut cunoştinţă sau amestec în piratarea sau alte tentative în timpul campaniei electorale, pentru a influenţa scrutinul. În acest stadiu nu există probe care să permită emiterea unei ipoteze. Ieri după-masă Kremlinul a contraatacat punând în discuţie credibilitatea surselor anonime ale cotidianului newyorkez. Delirul e total, mai ales că singurul membru al echipei de campanie a lui Donald Trump, menţionat de New York Times, este Paul Manafort, fost preşedinte al campaniei miliardarului american şi fost consultat politic în Rusia şi Ucraina. Acesta se arată uluit şi afirmă ironic: „Eu sunt agent al serviciului rus de informaţii”. Preşedintele, la rândul său, se arată consternat, considerând istoria conexiunii cu Rusia o absurditate, o tentativă de circumstanţiere a erorilor perdantei Hillary Clinton. Pentru el, canalele CNN şi MSNBC sunt imposibil de urmărit, spre deosebire de FOX. Donald Trump nu s-a sfiit să acuze serviciile americane de informaţii, punând în cauză NSA şi poliţia federală FBI. Chiar dacă focul este mic, el este întreţinut cu patos. Deşi revenind la titlul acestui material, mirajul gloriei ziariştilor Bob Woodward şi Carl Bernstein rămâne seducător, dar greu de atins, dacă nu imposibil, chiar pentru… talentaţi. Cei doi „monştrii” ai presei scrise aveau, la vremea lor, geniu, ceea ce este altceva.
