Fostul preşedinte georgian, Miheil Saakaşvili, arestat în urmă cu o săptămână, sub acuzaţia pregătirii unei lovituri de stat, contra actualului preşedinte ucrainian, Petro Poroşenko, a fost eliberat la începutul săptămânii, respingându-se inclusiv solicitarea parchetului ca acesta să poarte o brăţară electronică. Ex-preşedintele georgian şi soţia sa de origine olandeză, Sandra Roelofs, dar şi suporterii – unii dintre aceştia deputaţi –, au primit decizia cu aplauze. Învinuit de intenţia luării puterii prin forţă, în cursul manifestărilor anti-corupţie care au loc, în Ucraina, potrivit parchetului, dar şi de finanţarea din partea ex-preşedintelui pro-rus, Viktor Ianukovici, destituit în martie 2014, în urma evenimentelor de pe Maidan, Miheil Saakaşvili s-a apărat declarându-se „primul duşman al lui Vladimir Putin” la nivelul republicilor ex-sovietice. După ce solicitase public destituirea preşedintelui Petro Poroşenko – acuzat de corupţie endemică în ţară – dar şi a Parlamentului şi fusese arestat de serviciul ucrainian de securitate, după două tentative soldate cu eşecuri umulitoare, în zilele precedente, mai multe mii de partizani ai săi au descins în stradă, duminica trecută, pentru a protesta contra reţinerii. Ex-preşedintele georgian, care începuse o nouă carieră politică în Ucraina, este căutat şi de justiţia de la Tbilisi, pentru „abuz de putere”. Povestea este lungă şi destul de neclară. Poroşenko şi Saakaşvili au fost colegi de studii universitare la Kiev. După alegerea sa ca preşedinte, în iunie 2014, Petro Poroşenko l-a numit pe Saakaşvili guvernator al regiunii pro-ruse Odessa, funcţie din care a demisionat după un an şi jumătate, când a intrat în coliziune cu premierul Arseni Iaţeniuk, dar şi alţi membri ai cabinetului. Devenit persona non grata în Georgia, şi deteriorându-şi relaţiile cu Petro Poroşenko, s-a văzut deposedat de paşaportul ucrainian, retrăgându-i-se cetăţenia în august 2015, încât momentan are statutul de apatrid. La 10 septembrie a.c., Miheil Saakaşvili a reuşit să penetreze frontiera polono-ucrainiană, la o manieră spectaculoasă, pătrunzând pe teritoriul Ucrainei, sub camerele de televiziune. Petro Poroşenko nu ştie acum cum să scape de protejatul său, cel care în urmă cu 14 ani punea capăt regimului preşedintelui Eduard Şevardnadze, devenind eroul revoluţiei trandafirului. La 21 decembrie a.c., Miheil Saakaşvili va împlini 51 de ani. Are statul de apatrid, dar cheamă ucrainienii să manifeste pentru antamarea destituirii lui Poroşenko. Respinge categoric acuzaţiile prinvind o posibilă coliziune cu Moscova. Ceea ce poate fi verosimil, având în vedere evenimentele militare din vara anului 2008. Mai mult, la televiziunea poloneză, a acreditat, printr-un exces de zel, teza unui „asasinat al Rusiei”, asupra aeronavei în care se afla preşedintele Lech Kaczynski – prăbuşită la 10 aprilie 2010, la Smolensk – teză susţinută şi de partidul Dreptate şi Justiţie (PiS) aflat la putere. În Georgia, reformatorul fără concesii, cu reputaţia de luptător împotriva corupţiei, s-a transformat spre sfârşitul mandatului într-un impopular conducător. Partidul său, „Mişcarea Naţională”, deţine doar 6 deputaţi, încât nici nu contează în Parlament în faţa „Deşteptării georgiene”, o mişcare pro-occidentală, care deţine majoritatea. În Ucraina, platforma sa are, momentan, în sondaje mai puţin de 5%, deşi se pregăteşte pentru alegerile legislative din 2019. Cum o nouă „logodnă politică”, cu Petro Poroşenko, este greu de realizat, viitorul nu sună deloc bine pentru excentricul Miheil Saakaşvili.
