Senatul şi Camera Deputaţilor, prin Comisiile pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, au emis un Aviz Comun asupra proiectului bugetului de stat pe anul 2016 cu nr. XXIII/297/11.12.2015 prin care majorarea bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru anul 2016, cu suma de 508.000 mii lei pentru implementarea Strategiei sectorului de irigaţii, în conformitate cu art. III, alin 1, din Legea Nr.269/2015 a fost respinsă. Suma era necesară pentru reabilitarea sistemului de irigaţii şi reprezenta diferenţa dintre suma alocată şi suma prevăzută în mod expres în art. III, alin 1, din Legea nr.269/2015. Sursele de finanţare ar fi fost: fondul de rezervă la dispoziţia Primului Ministru, precum şi o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor. De precizat că, amendamentul a aparţinut fostului ministru al Agriculturii, Daniel Constantin. Ce logoree prindem când trecem în banca opoziţiei!
Sistemul de irigaţii în România este, la aproape un sfert de veac de prefaceri abusurde, la limita unui sfârşit neîndoielnic. Autorităţile au realizat, poate, că este momentul să facă ceva, atât cât nu este prea târziu. Şi, au votat, graţie unui consens politic larg, implementarea strategiei sectorului de irigaţii conform Legii nr. 269/2015. Aceasta la art. 57 stabileşte: “contractul multianual se încheie de furnizorul de apă cu organizaţii, federaţii şi alţi beneficiari pentru o perioadă de minimum 5 ani”. Se încearcă, aşadar, să se asigure o stabilitate a contractelor necesare derulării unei activităţi productive agricole. Pentru a duce demersul la bun sfârşit, vechea coaliţie parlamentară a reuşit să voteze un proiect de anvergură, poate unic în agricultura românească postdecembristă.
Numai că, la discuţiile pe tema bugetului pentru 2016, fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, a încercat să câştige bile albe, deşi banii pe care îi propuse, 508 milioane de lei, erau peste sumele prevăzute în strategia naţională de dezvoltare a sistemului de irigaţii. Amendamentul deputatului ALDE, Daniel Constantin, a fost, astfel, respins de cele două Comisii, mai ales pentru că nu a prevăzut de unde vor proveni banii solicitaţi. Argumentele: din fondul de rezervă la dispoziţia Primului Ministru şi o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor nu au rezistat în faţa membrilor Comisiilor de buget-finanţe.
Decât ipocrit, mai bine tăcut
Fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, după ce s-a văzut cu amendamentul respins, a dat fuga la presă şi a vărsat lacrimi de durere neprihănită pentru colapsul agriculturii româneşti. Numai aşa a fost posibil, ca mai multe ziare centrale şi posturi tv cu acoperire naţională să inducă falsa percepţie că parlamentarii ar fi respins programul multianual de investiţii în sistemul de irigaţii şi nu doar suma de 508 milioane de lei solicitată suplimentar. Deputatul Daniel Constatin a afirmat că “este un argument ruşinos al colegilor din Comisia de Buget-Finanţe. Vorbim de o lege care a fost aprobată, Bugetul pe 2016 încalcă o lege. Ea trebuie construită pe legile în vigoare. În 12 noiembrie, preşedintele Iohannis a aprobat o lege şi, pentru prima dată în 27 de ani, alocam un buget pentru irigaţii în agricultură. Pe vremea mea, din 2012, am acordat 128 de milioane de lei pentru irigaţii. Era important să alocăm şi pentru infrastructura principală. Împreună cu premierul Cioloş, din 2013, am încercat să găsim surse de finanţare”.
Să visăm, că e gratis!
Despăgubirile pentru inundaţiile din 2014 au costat România peste 10 milioane de euro, pentru seceta prelungită din 2015, cu mult mai mult; astfel că, o iniţiativă de a rezolva de la rădăcină o problemă atât de gravă precum lipsa sistemului de irigaţii este mai mult de obligatorie. Deputaţii au adoptat la 13 octombrie a.c. Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2015 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, în care au fost incluse amendamentele privind sistemul naţional de irigaţii, printre care şi investiţii de circa 1 miliard de euro în intervalul 2016-2020. Prima tranşă de 145 de milioane de euro va fi acordată din 2016.
Deputaţii au votat în favoarea acestor amendamente, după ce, iniţial, acestea au fost introduse în altă ordonanţă referitoare la îmbunătăţirile funciare, care nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată. PNL s-a abţinut la vot, acuzând neclarităţi în text cu privire la modalitatea în care sunt alocaţi banii, iar foarte mulţi parlamentari ai coaliţiei au lipsit la sesiunea de vot.
Impactul reabilitării asupra mediului şi efectele preconizate privind apărarea populaţiei, localităţilor şi conservarea biodiversităţii în condiţii de risc la secetă sunt următoarele: – prin realizarea acestei măsuri se va reduce vulnerabilitatea comunităţilor umane la secetă prin evitarea afectării unei populaţii de 1.097.433 locuitori din 190 localităţi. De asemenea, va fi scoasă de sub efectul lipsei apei o suprafaţă de cca. 823 mii ha, se va evita afectarea a 56 obiective industriale, 12.382 gospodării, 162 şcoli şi grădiniţe, 57 obiective pentru asistenţă sanitară, 32 biserici şi mânăstiri, un număr de 329 alte obiective sociale, 3.529 km drumuri naţionale şi judeţene şi 290 km reţele electrice peste 20kv. Cel puţin aşa se arată în expunerea de motive a Programului Naţional de Irigaţii elaborate de MADR.
25 de ani de nepăsare crasă
Suprafaţa amenajată cu sisteme de irigaţii este compusă din staţii de pompare de alimentare, staţii de repompare pentru ridicarea apei pe terase şi reţele de canale care transportă apa la staţiile de pompare de punere sub presiune – puncte de livrare a apei. Staţiile de punere sub presiune alimentează o reţea de conducte subterane prevăzute cu hidranţi la care se conectează echipamentele de udare, care distribuie apa în câmp, culturilor. Din cauza reliefului şi a dimensiunii reţelei de transport şi de distribuţie a apei, de la sursa de apă – fluviul Dunărea – până la cel mai îndepărtat punct de livrare a apei în câmp, înălţimea de pompare pe terasele înalte poate depăşi 150 m iar lungimea reţelei de canale pentru transportul apei, respective canal de alimentare şi canale distribuitoare poate depăşi 60 km, rezultând costuri energetice foarte mari.
Din aceste motive, sistemele de irigaţii existente sunt foarte energofage şi, în aceste condiţii, costurile pentru asigurarea apei la punctele de livrare în zonele de capăt ale amenajărilor de irigaţii sunt foarte mari, neputând fi acoperite prin sporul de producţie obţinut prin irigare. S-ar putea crede că cineva s-a gândit să cerceteze folosirea apelor subterane. Lucru pus în practică înIndia,USA,China, Rusia şi Europa. Totalul, pe plan mondial, al folosirii apelor subterane este de 10% din terenurile irigate. La noi în ţară, lipsa informaţiilor privind utilizarea apelor subterane la irigaţii din punct de vedere al zonelor favorabile hidrogeologic şi a modului de utilizare a acestora constituie un impediment important în dezvoltarea amenajărilor locale de irigaţii având ca sursă apele subterane. Dar, nu ducem lipsă de ipocrizia politică şi grija atent lucrată pentru interesul naţional!
