Economiile emergente: S-a sfârşit sărbătoarea?

0
57
Jim O’Neill

Fondul Monetar Internaţional (FMI) consideră nu mai puţin de 150 de ţări, din Afganistan în Zombabwe, în grupul „ţărilor emergente”. Printre acestea, grupul „BRICS”, potrivit expresiei inventate, în 2001, de Jim O’Neill, economist-şef la Goldman Sachs, – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – fac figură de superstaruri. Cu o creştere economică de invidiat pentru economiile dezvoltate, aceste ţări au apărut, la începutul anilor 2000, ca marii câştigători ai deceniului. Mai mult, scăpând complet recesiunii economice brutale din 2007-2008, care a aruncat ţările bogate într-o criză prelungită şi, apoi, o criză a datoriilor, căreia nu i se vede sfârşitul, au fost considerate modele de dezvoltare. Deşi e dificil de comparat India şi Rusia, regimurile lor politice şi chiar dinamica economică diferită. Cu toate acestea, întrebarea dacă vor fi ferite de consecinţele crizei nu este neavenită, mai ales că Brazilia, India şi China şi-au încetinit semnificativ ritmul în ultimele luni. Cifrele ultimilor zece ani sunt impresionante. Astfel, Brazilia, de la numai 2% creştere în 2001 a ajuns la 6% creştere în 2007. După o uşoară contracţie, în 2009, PIB-ul este din nou în creştere, iar recuperarea a fost de 3,7% în acest an. PIB-ul Rusiei a crescut de la 5% în 2001 la 8,5% în 2006 şi, apoi, la doar 4% în 2011. India a avut o creştere economică de 3,8% în 2001, de 10% în 2007 şi de mai puţin de 8% în 2011. China este ţara tuturor superlativelor, cu 8,3% creştere în 2001, mai puţin de 14% în 2007 şi 9,5% în 2011. În fine, Africa de Sud, nouă în grupul BRIC, a înregistrat o dinamică de-a dreptul tonică: 2,7% creştere în 2001, 5,6% în 2006, pentru a se stabili la 3,4% în 2011, potrivit datelor FMI. BRICS contează cu aproape 40% pondere în economia globală. Mai trebuie luaţi în seamă şi alţi outsideri, precum Mexicul, Coreea de Sud, Israelul, Turcia şi Indonezia, pentru a ne opri la aceste exemple. De semnalat este faptul că în 2007, când criza s-a evidenţiat în SUA, pieţele emergente au rămas imune. În schimb, ţările dezvoltate, îndeosebi cele din Europa, şi-au adâncit deficitele. Beneficiind de liberalizarea şi dereglementarea pieţelor, ţările emergente şi-au permis finanţări eficiente de dezvoltare economică, chiar dacă nu au renunţat la finanţările externe necesare şi, implicit, la investiţiile interne. Nu este o noutate că, în ultimii ani, China a devenit cel mai mare investitor din lume. Cu toate acestea, în ultimele luni, PNB Paribas nu exclude un impact al crizei asupra economiilor BRICS şi asta din cauza scăderii cererilor externe, cum subliniază economiştii HSBC, motiv pentru care creşterea economică resimte un recul. Măsurile generoase de creştere a consumului casnic, dar şi activarea tuturor pârghiilor la îndemână, lasă, încă, loc optimismului, dar într-o interdependenţă puternică a pieţelor, şi nu numai, griji îşi face deja toată lumea.